301
În 1443, cu puţin Înainte de căderea Constantinopolului, o lucrare în care prezintă regula prin mijlocirea căreia, date fiind ziua şi luna unui anumit an bizantin, se putea afla data corespunzătoare a calendarului persan.1 După cum vom vedea, bizantinii au manifestat chiar În acest secol un interes mai puternic pentru matematica greacă. Krumbacher2 emite ipoteza că prin intermediul persanilor, bizantinii au regăsit izvoarele greceşti şi au reluat contactul cu ele. Acest fapt nu este probabil; contactul cu grecii nu pare a fi fost niciodată rupt; contemporan cu Chioniades este Teodor Metochites, marele admirator al astronomiei greceşti.
Interesul pentru astronomia persană şi pentru aritmetica indienilor dovedeşte, pe de o parte, că existau în Bizanţ minţi deschise faţă de mişcarea ştiinţifică din alte ţări.
Mai trebuie notat că secolului al XIV-lea îi aparţine şi lucrarea de astronomie cea mai voluminoasă şi cea mai ştiinţifică din toată
perioada bizantină: CXU'tQOVoµLKT) 'tQL�L�i\rn; a lui Teodor Meliteniotes, a cărei carte a treia se ocupă de astronomia persană. Izvoarele celorlalte două sunt Syrianos, Theon, Pappus, Philopon şi, mai ales, Ptolemeu. Meliteniotes ne atrage atenţia că el nu datorează
Întregul material surselor sale şi, într-adevăr, a adăugat dteva puncte din fondul său.3 Filosofia, spune el, care este darul cel mai preţios pe care Dumnezeu l-a făcut omului, fericita lucrare a minţii, ne ridică deasupra lucrurilor vizibile, ne face să comunicăm cu lucrurile din Olimp, şi, ceea ce este mai important, ne face capabili să-l imităm, pe dt posibil, pe Dumnezeu. Or, pentru filosofie, concepută astfel, În afară de teologie, astroru,mia este cel mai bun capitol. 4 Obiectul său este doar prevederea mişcărilor corpurilor cereşti; orice altă previziune cu care se laudă astronomia este zadarnică. 5
1 Louis H. Gray, Zu den byzantinisch-en A ngaben uber den altiranischen Kalen-der, BZ., 11, 470 şi urm.
2 Op. cit., traducerea greacă, II, 432 şi urm.
3 Franc. Cumont şi Franc. Boli, op.cit., t. V, 137.
4 P.G.,149, 988 C- 989 B.
5 Ibid., 993 AB.
302
B A S I L E TATA K I S
Din slujitoare a teologiei, aşa cum era la Ioan Damaschinul, filosofia îşi reocupă locul înalt, ea devine darul cel mai preţios făcut omului şi cuprinde adt teologia, dt şi celelalte ştiinţe. Pe de altă parte, astronomia şi gmdirea matematică se debarasează de tarele astrologice şi neopitagoreice, regăsesc puritatea pe care au cunoscut-o pe vremea grecilor. Cea mai mare parte dintre savan
ţii bizantini, până În 1453, au consacrat matematicii numeroase lucrări. Examinarea detaliată a textelor lor ne-ar ajuta să vedem, zice Krombacher, că munca acestor savanţi nu este atât de nesemnificativă pe cât credea Moritz Cantor.1
Filosoful Iosif, mort În jurul anului 1330, introduce o nouă
trăsătură În viaţa intelectuală din Bizanţ. De multă vreme erau practicate toate ramurile ştiinţei, iar cunoştinţele se acumulau.
Acum se simte nevoia de realizare a unei expuneri sinoptice care să cuprindă esenţialul din toate domeniile. Aceasta va fi opera lui Iosif. Unora le aminteşte de Socrate, altora de Diogene, dar toţi sunt unanimi În admirarea vieţii sale virtuoase şi a Înţelepciunii A
sale, elogiindu-l pentru acestea.2 Intr-un stil clar şi concis, dublat de lirism, losif3 explică el Însuşi motivele care l-au îndemnat să
compună enciclopedia. Alesese viaţa speculativă, asigurată doar de minte. Doar această viaţă îi permite sufletului, ridicat prin aripile sale În Înălţimi, să vadă adevăratul bine, binele În sine şi răul. Doar cel contemplativ se slujeşte de punţi pentru a trece În lumea inteligibilă, punţi care, prin mijlocirea ştiinţelor, purifică
partea lui intelectuală. 4 Iosif a remarcat repede că lucrările savan
ţilor din Constantinopol nu serveau acestui scop; limitându-se fiecare la un domeniu al cunoaşterii, aceştia îl glorificau Într-un spirit părtinitor. Ei toţi au neglijat "antilogiile faimoase, antitezele şi demonstraţiile lui Aristotel".5 Ei Învăţau ştiinţele fără nicio 1 BZ., 3, 432.
2 M. Treu, BZ:, 2-31, 50-63.
3 Ibid., 34-38.
4 Ibid., 34-35.
5 Ibid., 37.
U l t im e l e t rei s e col e
303
legătură Între ele. Văzând aceasta, Iosif a vrut să facă o sinteză a tuturor ramurilor cunoaşterii pentru a face din ele doar una, continuă şi armonioasă, ca imagine a filosofiei şi a ştiinţelor .1 Enciclopedia sa c;onţine ştiinţele din trivium şi din quadrivium, prin care mintea ajunge la dobândirea celor patru virtuţi, virtuţile cardinale, pentru a putea să se îndrepte apoi spre grădina inteligibilă, metafizica, iar de aici, să pătrundă adevărata noţiune de Dumnezeu {teologia) şi să se ridice la contemplarea sa.2 Acest program nu este altceva decât programul de studii inaugurat de Psellos; asemănătoare cu cea a lui Psellos este şi atitudinea pe care Iosif o păstrează faţă de Platon şi faţă de Aristotel.3 Partea sa personală
În redactarea enciclopediei nu este mare. Contribuţia cea mai mare o au alţii, contemporani sau nu. De la Blemmydes, Iosif a luat logica, o partţ din fizică şi o parte din teologie; o altă parte din teologie este luată de la Chiril; pentru fizică, el s-a inspirat din Pachymeres şi din Alexandru de Afrodisia. Meritul lui Iosif constă În aceea că a vrut să arate unitatea interioară a tuturor ramurilor ştiinţei şi să le ordoneze În aşa fel Încât fiecare să contribuie cât mai mult la opera lor comună şi unică, la Înălţarea sufletului spre Dumnezeu.
Contemporan cu Iosif este călugărul Sofonie care a parafrazat mai multe lucrări ale lui Aristotel, cu scopul de a facilita studierea acestui filosof. Sofonie se crede un inovator În arta studierii lui Aristotel.4 Comentatori ca Simplicius, Philopon şi Ammonius, În efortul lor de a clarifica gândirea Stagiritului, ne îndepărtează, În opinia lui Sofonie, prin scoliile lor, de concepţia respectată şi totală a textului. Pe de altă parte, -parafrazatori ca Themistios şi Psellos, În locul textului lui Aristotel, ne dau o amplificare, o dezvoltare a ceea ce ei cred a fi gândirea filosofului. Sofonie a avut ideea de a pune Într-un text compact, după fiecare pasaj din 1 Ibid.
2 Ibid., 39-41.
3 Jbid., 11, 56-57.
4 Ediţie a Academiei din Berlin, vol. 23, I, p. 1-2.
