care am dus-o pe pământ, bună sau rea - va constitui adevărata Înviere a celor buni şi singura pedeapsă a celor răi În viaţa viitoare.
El admite, ca Platon, că sufletul este simplu. Nimic nu Împiedică, spune el, ca sufletul, născut În acelaşi timp cu trupul, să fie, odată
separat de acesta, imuabil şi nemuritor.1 O singură putere În sămânţă face ca omul să fie În acelaşi timp muritor şi nemuritor; deoarece sufletul este nemuritor, şi acţiunile sale fundamentale, viaţa şi gândirea, sunt la fel; În consecinţă, ştiinţa, fiind o gândire, este de asemenea un act al sufletului; deci, ea nu există În afara minţii. 2 Cea mai mare parte dintre aceste argumente ne ajută să
vedem aici că Chumnos se foloseşte, În mare parte, de Aristotel, dar inspiraţia sa rămâne tot creştină. Prieten al lui Aristotel, Chumnos nu se teme să recunoască În Platon pe unul dintre cei mai mari filosofi din toate timpurile . şi să-i admire geniul;3 l-a apărat chiar În faţa sofiştilor printr-un pamflet.4 Spirit curios, el s-a ocupat de mai multe probleme de fizică, atunci foarte la modă,5 şi anunţă, ca atâţia alţii, prin diversitatea şi calitatea cunoştinţelor sale, umanismul Renaşterii italiene.
Acest umanism este anunţat cu şi mai mare putere de Teodor Metochites (1270-1332; a se vedea R. J. Loenertz, O.P., Theodore Metochite et son frere; A rchivum Fratrum praedicatorum, XIII, 1953, p. 185 şi urm.). Profesor al lui Gregoras şi unul dintre cei mai mari scriitori din literatura bizantină, Metochites are sentimentul foarte viu că este grec6 şi un sentiment la fel de puternic În privinţa pericolelor ce-i ameninţă patria, sentimente care au făcut din el un om politic: "Atunci când", spune el, "patria este În pericol, doar cel indiferent are curajul de a rămâne departe de viaţa politică".7
1 Editor Creuzer, II, 1418.
2 Ibid., 1423-1424.
3 Fr. Boissonade, Anecdota nova, p. 46.
4 Jbid., Anecdota graeca, III, 365-391.
5 Jbid., 392-405.
6 Miscellanea, ed. G. Muller - Th. Kiessling, cap. 93.
7 R. Guilland, Les poesies inedites de Th. Metochite, B., III, 298.
Ultim e l e t rei s e col e
307
Metochites a Înţeles În profunzime valoarea civilizaţiei ţării sale şi valoarea renaşterii sale actuale, dar, În acelaşi timp, luciditatea sa îl face să vadă inamicul agresor care va distruge totul. De aceea, i se îndmplă să blesteme ziua În care s-a căsătorit şi ziua În care a devenit tată. 1 Întâlnim acest ton tragic la toţi marii umanişti din ultimele două secole.
Distins om de stat - mare logofăt sub Andronic II -, el a fost şi un om de ştiinţă cu o vastă cultură. ,,De dimineaţa până seara", scrie Gregoras,2 „se dedica total şi cu mare grijă problemelor de Stat, ca şi cum ştiinţa nu ar conta pentru el; dar seara târziu, după
ce a părăsit palatul, el se afunda În ştiinţă, la fel ca un erudit, absolut străin de orice altă preocupare". Cititor înfocat al clasicilor, spirit enciclopedic, cu un interes profund pentru mai multe ştiinţe, mereu gata să avanseze În studiu, - la mai mult de 40 de ani a fost iniţiat În astronomie de Manuel Bryennios - a fost un mare savant, ale cărui opere uimesc prin erudiţia profundă şi prin justeţea judecăţilor. Să adăugăm la acestea voinţa de a face o operă
practică, operă utilă, activitatea sa artistică,3 rolul său de protector al artelor şi vom avea aproape toate trăsăturile care fac din el un umanist desăvârşit În Bizanţul secolului al XIV-lea.4 Planul de studii pe care le-a urmat5 ca şi atitudinea pe care o păstrează faţă
de Aristotel şi faţă de Platon, arată că urmează tradiţia lui Psellos.
Tot după exemplul acestuia, explică şi el operele lui Aristotel cu ajutorul comentatorilor săi neoplatonici. Numeroasele lui comentarii, aflate atunci la mare cinste, sunt publicate doar În latină.
Opera sa, În general foarte variata şi foarte preţioasă, este, În cea mai mare parte, inedită. Cea mai cunoscută dintre lucrările lui 1 C. Sathas, op. cit., I, XXIV şi urm.
2 Histoire, I, 272 şi urm.; traducerea este preluată din A. Vasiliev, op. cit, II, 409.
3 Ch. Diehl, Etudes byzantines, 401.
4 A se vedea elogiile aduse de contemporanii lui 1n: Gregoras, I, 467-477 şi 480 şi R. Guilland, La correspondance de N. Gregoras, p. 369.
5 C. Sathas, op.cit., LXXXVII.
