3 J. R. Asmus în: BZ., 9, 89-90.
4 Miscelanees, 370-377.
5 Cod. Vindob. Philol. gr., 99, ff 199 r-233 v.
6 Miscelanees, p. 735 (734-750); 743.
7 Miscelanees, p. 339-356.
U l t i m e l e t r e i s e c o l e
313
contrariile lor; nu este oare existenţa bunul În general pentru·
orice fiinţă?1 Dar care este modul bun de a trăi pentru un bun creştin? Este viaţa În comunitate sau viaţa În singurătate? Metochites îndrăzneşte să condamne viaţa contemplativă, ca minciună
şi Înşelătorie.2 Dacă nu le-ar fi posibil oamenilor să fie creştini trăind În comun, atunci viaţa creştină ar duce la distrugerea umanităţii. 3 Care este cel mai bun regim politic al acestei vieţi În comun? După o analiză atentă,4 realizată sub influenţa evidentă
a lui Platon şi a lui Aristotel, Metochites conchide că monarhia este cel mai bun regim politic. Deşi se pare că democraţia este regimul propriu omului, egalitarismul, care îi este inerent, nu permite ca oamenii să fie conduşi şi guvernaţi de cei mai buni dintre ei. 5 Aceeaşi dificultate de netrecut În privinţa aristocraţiei, deoarece nu este posibil ca mai mulţi să .fie mai buni, În acelaşi mod şi În acelaşi grad.6 Ca atare, monarhia este cel mai bun regim, deoarece ea este guvernarea de către un singur om, care, dintr-o grijă părintească, veghează, prin legile sale, la binele tuturor şi al fiecăruia, îri mod deosebit.7
Nu mai puţin interesante sunt opiniile sale despre adevărul uman. Metochites are o conştiinţă profundă despre dificultatea omului de a fi imparţial În judecăţile sale;8 el procedează la o analiză a conţinutului subiectiv al judecăţilor noastre şi trage concluzia că nu există la oameni aproape nicio judecată eronată şi imparţială. Dacă omul Însuşi reuşeşte să Înţeleagă o gândire obiectivă, nu îi este posibil să o enunţe aşa cum a perceput-o inteligenţa sa. Această cugetare a lui Platon, adaugă el, este foarte adevărată: 1 Ibid., 349.
2 Ibid., 490 (484-491).
3 Ibid., p. 498, (497-504).
4 Ibid., cap. 96, 97, 98.
5 Ibid., 605 şi urm.
6 Ibid., p. 624.
7 Ibid., p. 625.
8 Ibid., p. 3 1 1-3 19.
314
B A S I L E TATA K I S
este dificil să-l concepem pe Dumnezeu, dar este imposibil să le spunem şi să le transmitem celorlalţi ceea ce mintea a Înţeles În acest sens. 1
Metochites are o opinie proprie şi despre lumea materială.
După examinare, el ajunge la concluzia că toate fiinţele materiale respectă una şi aceeaşi lege. După ce au atins perfecţiunea proprie naturii lor, ele merg în sens contrar direcţiei urmate plnă atunci; se întorc şi se îndreaptă spre nefiinţă şi spre inexistent.
Nici consideraţiile estetice nu lipsesc din Miscellanee. Metochites spune dt de agreabilă şi de plăcută este contemplarea mării, a cerului, a corpurilor celeste.2
Elevul său, Nichifor Gregoras {1295-1359/1360), fără a fi un spirit la fel de larg precum maestrul său, este un savant la fel de mare. A exercitat o mare influenţă asupra numeroşilor săi elevi bizantini şi occidentali3 prin faptul că a predat la şcoala pe care a fondat-o la Mănăstirea Chora din Constantinopol. Diversitatea şi Întinderea cunoştinţelor sale, spiritul şi talentul lui de dialectician, forţa caracterului său, dragostea sa pentru ştiinţă şi pentru literatura greacă, au făcut din Gregoras un strălucit reprezentant al Renaşterii bizantine. Activitatea lui de scriitor priveşte teologia, filosofia, astronomia, istoria, retorica, gramatica. Gregoras este un uimitor spirit interesat de toate, spiritul lui trece cu uşurinţă de la gravele probleme de astronomie la tulburătoarele chestiuni ale luminii taborice. Cea mai mare parte a lucrărilor sale este Încă inedită; doar paisprezece lucrări sunt publicate, În timp ce aproximativ treizeci nu sunt. Ştim că Metochites a fost cel care l-a iniţiat pe Gregoras În astronomie, l-a învăţat filosofia şi l-a îndemnat să-l citească pe Aristotel. Nu este dificil, În realitate, citindu-l pe Gregoras să sim
ţim prezenţa maestrului său cam peste tot; dar numai editarea tuturor textelor ne va permite să vedem clt de mult îl imită Gregoras pe maestrul lui şi dacă putem vorbi de o originalitate a sa.
1 Jbid, p. 70.
2 Jbid., cap. 42, 43, 44.
3 Fuchs, op. cit, 62-65; 68 şi urm.
