2 P. G., 149, 646.
3 Ibid., 648 B.
4 Cod. Vatic. gr., 185, 69 r-201 r.
318
B A S I L E TATA K I S
solare şi lunare, dintre care a prevestit mai multe, 1 care s-au produs la data anunţată, a compus un tratat despre astrolab, care a fost mult citit, şi s-a dedicat studiului reformării datei Paştilor.
Această ultimă cercetare îi asigură şi azi un nume În istoria astronomiei. Primind din partea lui Andronic II misiunea de a examina această chestiune, Gregoras şi-a prezentat În 1324, În faţa unei adunări de savanţi de la curte, organizată pe fundamentele unei adevărate academii, ,,metoda de fixare a datei Paştilor" .2
Această metodă a fost aprobată de toţi, dar din motive politice şi religioase Împăratul nu a implementat cercetările sale, care au fost reluate de elevul lui, Isaac Argyros. Mult mai târziu, În 1578, papa Grigorie XIII a acceptat concluziile lui Gregoras şi le-a pus În practică. Gregoras este, În plus, un istoric merituos care are o concepţie deosebită despre istorie. Istoria, spune el, este o lucrare aproape la fel de mare ca şi marile creaţii ale lui Dumnezeu, o voce care traversează eternitatea şi prezintă faptele trecutului celor care vin după ei. Ea face chiar ca gloria cerului şi a pământului să
fie mai mare şi mai strălucitoare. Cum ar putea oamenii, fără
istorie, să ştie că universul urmează, de la Început, aceeaşi evoluţie şi aceeaşi ordine armonioasă? În plus, şi Într-un alt fel, istoria îi face pe oameni profeţi, permiţându-le să deducă adevărul din ceea ce s-a Întâmplat deja. 3 Aceste consideraţii n fac să vadă istoria ca nişte anale de fapte şi atitudini ale spiritului uman, care raportează tot ceea ce există la slava lui Dumnezeu şi a omului, făcut după chipul său. Ca atare, În istoria sa există numeroase digresiuni cu privire la astronomie sau la descoperirile spiritului uman.
S-ar putea spune că gândirea istorică a lui Gregoras se îndreaptă
spre istoria civilizaţiei.
Deşi savant şi duşman al sofisticii, Gregoras nu a fost lipsit nici el de răul retoricii. În opera sa oratorică, i se Întâmplă chiar şi lui să neglijeze fondul În favoarea formei, ceea ce ne permite să
1 Hist. IX, 11, 452-453, R. Guilland, op. cit., p. 275 şi urm.
2 Hist., vm, 13.
l P. G., 148, 120A-121B.
U l t im e l e t rei s e col e
319
ne facem o ideea despre daunele retoricii asupra vieţii intelectuale din această epocă.
Dacă Gregoras a fost filosof doar ocazional, şi teolog a fost tot ocazional. Toată opera sa teologică are legătură cu cearta isihastă care l-a îndepărtat de la studiile sale filosofice şi a făcut din el - după Achindin (1347) - şeful partidului antipalamit. Ca subtil teolog şi fin dialectician, el a văzut pericolul politeismului care pândea fondul doctrinei lui Palama în privinţa distincţiei dintre fiinţă şi lucrarea lui Dumnezeu. De aceea, îi reproşează lui Palama că reînnoieşte prin toate aceste entităţi distincte (manifestările lucrării divine) teoriile platonice, acelea care consideră ideile ca A
forme intermediare Între Dumnezeu şi lumea creată. In opinia lui Gregoras, Palama depăşeşte chiar teoriile lui Platon, căci vede În aceste entităţi distincte realităţi necreate.1 Gregoras îi opune lui Palama ceea ce el crede a fi doctrina tradiţională ortodoxă, adică
absoluta simplitate a lui Dumnezeu, identitatea În Dumnezeu a fiinţei şi a existenţei.2 Activitatea lui teologică dovedeşte că toată
cultura sa clasică nu a Împiedicat cu nimic emoţiile sufletului său În privinţa lumii de dincolo. ,,Am rămas de neclintit", scrie el cu mândrie, ,,pentru a-mi salva ideile şi sufletul'',3 şi a rămas astfel pe tot parcursul disputei dure pe care a purtat-o. Tenacitatea lui, ca şi calitatea argumentelor pe care le adresa palamiţilor, au provocat mânia acestora din urmă care i-au necinstit trupul fără viaţă, l-au insultat şi l-au purtat pe străzile capitalei:
III. ISIHASMUL. DISPUTA ISIHASTĂ
Pe măsură ce Asia mică era ocupată de turci, Muntele Athos devenea centrul cel mai important al vieţii monastice în·Bizanţ, 1 P.G., 148, 1392; 1184 B.
2 Ibid., 149, 233-442, cele 6 discursuri dogmatice ale lui Gregoras; a se vedea şi 148, 1140-1285 A.
3 Hist., I, XV, c. VII.
320
B A S J L E TATA K I S
refugiul a cărui linişte era căutată de sufletele care preferau să
