310
BASILE TATAKIS
Utilitatea practică a matematicilor, şi mai ales a geometriei, nu este mai puţin importantă dedt valoarea lor teoretică. Geometriei şi aritmeticii, mecanica îi datorează progresul. 1 Lucrarea fiecărei părţi a unei maşinării este rezultatul demonstraţiilor geometrice cărora li se datorează siguranţa funcţionării sale.
Aceste demonstraţii sunt· modele ale contemvlării imateriale care, departe de orice senzaţie, ajunge prin ea Însăşi la rezultate superioare şi mai sigure pentru viaţa de toate zilele dedt cele pe care ni le dă senzaţia.2 Nu este nimic rău, adaugă Metochites, În aceste aplicaţii practice; valoarea teoretică a matematicii nu este afectată; ar fi chiar bine să căutăm În toate ramurile matematicii mijloace de folosit pentru viaţa umană. Este pentru prima dată dnd aflăm În Bizanţ un limbaj adt de favorabil şi o concepţie ad.t de clară
despre lucrarea şi despre importanţa mecanicii.
Astronomia l-a atras În mod deosebit pe Teodor Metochites.
Înălţând spiritul, detaşându-l de tristul spectacol al deşartei agitaţii umane, astronomia, spune Metochites,3 purifică spiritul omului.
A ajuns la astronomie prin studiul armoniei, ştiinţă care i-a permis să Înţeleagă mai bine geniala putere a lui Dumnezeu şi minunile lumii cereşti. Fiind fundamentul muzicii, tot de la ea pleacă
şi studiul mişcărilor armonioase ale astrelor.4 Metochites a avut mult de lucru pentru a epura astronomia de monstruozităţile orientale şi pentru a o Înţelege În puritatea sa matematică; a avut mult de luptat şi contra prejudecăţilor de neclintit care existau faţă de astronomie. A compus În acest scop două respingeri, ambele inedite. 5 Are faima de a fi readus astronomia la loc de cinste şi de a fi fost marele său popularizator. În prefaţa la scrierea sa Introducere în ştiinţa astronomică, publicată de C. Sathas, 6 În 1 Jbid., cap. 70.
2 Ibid., p. 458.
3 Ibid., p. 265.
4 B., III, p. 290-292; C. Sathas, op. cit., I, CV şi urm.
5 Cod. Vind. Philos. gr., 95, ff. 315-328.
6 Op. cit., p. LXXXV-CXI.
U l t i m e l e t r e i s e c o l e
311
pagini foarte lucide, care amintesc deseori de Philopon, ne spune care era situaţia În care a găsit studiile de astronomie, ce crede el despre astronomie, care au fost studiile sale de astronomie şi care este scopul urmat de lucrarea sa. El are o conştiinţă clară despre rolul lui, pe care-l prezintă În termeni care amintesc de cei ai lui Psellos În privinţa filosofiei. ,,Am însufleţit", spune el, ,,din nou, am făcut să se dezvolte În mod deosebit astronomia, care se stinsese de mult timp ... ; din câţiva tăciuni de sub cenuşă s-a ridicat o flacără puternică. "1 Mai presus de toate lucrările ce-i aparţin, el consideră două cărţi ale sale despre astronomie Introducerea în ştiinţa astronomiei şi Introducerea în sintaxa lui Ptolemeu, ambele inedite - şi pe cele despre Fizica lui Aristotel. 2 Predilecţia sa pentru astronomie, Metochites o transmite lui Gregoras, contribuind, astfel, la formarea unei bune tradiţii pentru studierea astronomiei greceşti, epurată de astrologie. El recomanda deseori să se ţină
cont de ştiinţa grecilor şi să se lase deoparte teoriile indienilor şi ale altor popoare.3 Pe de altă parte, predicţiile de eclipse de soare şi de lună pe care le�a făcut au asigurat în faţa publicului un prestigiu al ştiinţei astronomiei ca ştiinţă exactă. T orna Magistros avea dreptate când scria despre el că ştia „ceea ce rămânea nevăzut celorlalţi oameni" şi că, ,,asemenea unui profet, scruta viitorul cu atâta siguranţă ca şi cum ar fi fost vorba de prezent".4
Deşi pasionat de astronomie, Teodor Metochites are grijă să ne avertizeze că nu există nicio l€gătură Între ea şi credinţă. Cunoaşterea şi contemplarea naturii de către orice fiinţă umană, de care se ocupă filosofia, nu dăunează credinţei; nu rezultă niciun folos pentru credinţa pură, pentru că şi astronomia nu este decât o cunoaştere metodică a fiinţelor create. 5 Această gândire clară şi 1 B., III, p. 270.
2 Ibid., p. 296.
} C. Sathas, op. cit. , I, LXXXIX.
4 P. G., 145, 405.
5 C. Sathas, op. cit. , I, LXXIV şi urm.
312
BASILE TATAKIS
decisă trasează o linie de demarcaţie Între ştiinţă şi credinţă şi arată că nu există nicio opoziţie Între ele.
Judecăţile de valoare ale lui Metochites despre Filon, Synesios şi sceptici arată şi ele rara lui perspicacitate. Se spunea: Filon platonizează, sau Platon filonizează. Aici sunt cuvinte, spunea Metochites, pline de îndrăzneală, pline de aroganţă. Deşi Filon îi este apropiat, el nu poate fi comparat cu Platon; este savant şi A
platonizează, dar nu este Platon.1 In Synesios a văzut un bun con-ciliator Între Platon şi Aristotel2 şi a fost primul care a Înţeles strlnsa lui intimitate cu scrierile lui Dion.3 Cit despre sceptici, el crede că filosofia lor nu este de respins În totalitate. Aceasta nu este o lucrare de pură eristică. Orice lucrare a Înţelepciunii umane, fie că priveşte fiinţele naturii, fie că se raportează la un exerciţiu metodic al raţiunii, poate fi respinsă printr-un argument contrariu, fondat şi el pe experienţa umană. De altminteri, nu sunt oare Platon şi Socrate cei care, prin examinare dialectică, le-au oferit scepticilor fundamentele filosofiei lor?4
Operele propriu-zis filosofice ale lui Metochites, ca Etica sau Tratatul despre educaţie, 5 fiind inedite, ne vom opri doar la dteva dintre abordările filosofice din Miscelanee. Este imposibil, spune Metochites, să facem ceva important În domeniul Înţelepciunii fără
studiul aprofundat al experienţei doblndite a istoriei. Pentru oricine aspiră la Înţelepciune, timpul este un mare pedagog. Istoria dezvoltă mult Înţelegerea şi ridică ochii raţiunii spre Înţelegerea şi percepţia fiinţelor, spre cunoaşterea evenimentelor vieţii.6
Trage concluzia, după această examinare,7 că este mai bine pentru om să se nască, deoarece fiinţa şi esenţa sunt mai bune dedt 1 Miscelanees, p. 1 17.
2 Ibid., p. 139 şi urm.
