3 Alexandre, op.cit., p. 310, şi urm.
344
BASILE TATAKIS
despre Plethon Gheorghe de Trapezunt, când ne aflam la Florenţa, că peste puţini ani toţi oamenii, pe tot pământul, vor îmbrăţişa de comun acord şi În acelaşi spirit una şi aceeaşi religie ...
Despre aceasta l-am Întrebat dacă va fi religia lui Iisus Hristos sau cea a lui Mahomed: nici una, nici cealaltă, mi-a răspuns el, ci o a treia, care nu va fi diferită de păgânism" .1 Puţin contează dacă
această mărturie este sau nu exactă, - Gheorghe de Trapezunt nu este un martor sigur -; principala operă a lui Plethon, tratatul Despre legi, nu este decât expresia acestei Încrederi absolute În gândirea filosofică, ce îi dezvăluie spiritului, odată ce este eliberat de dogmă, adevărul aşa cum este şi îl obligă pe om, pe orice om, să îl accepte „de comun acord şi În acelaşi spirit". Atitudinea „filosofilor" din Secolul Luminilor nu va fi diferită. Psellos vedea gândirea precreştină ca o pregătire pentru creştinism, care este adevărul absolut. Plethon vede În creştinism o decadenţă a gândirii şi îi cere filosofiei un punct de sprijin pentru a reveni la vechile izvoare, care, aşa cum el crede, conţin adevărul absolut, şi pentru a constitui astfel religia sa universală. A găsit acest punct de sprijin În teoria neoplatonică a ideilor pe care el le va ilustra prin zeii şi miturile păgânismului. Inspiraţia sa rămâne, ca atare, mai degrabă teologică decât filosofică. Ceea ce numim filosofia sa nu este decât un sistem de teism universal. Noţiunea de Dumnezeu este centrală aici, iar omul nu poate fi cunoscut decât În relaţia sa cu universul; cea mai înaltă virtute a omului este 8rnae�c1.a care doar ea îl face asemănător cu Dumnezeu.
Prezenţa lui Plethon la Ferrara, iar mai apoi la Florenţa, În timpul Sinodului de unire a Bisericilor (1438-1439), poate fi considerată unul dintre episoadele cele mai interesante din viaţa sa şi, de asemenea, pentru renaşterea filosofiei platonice În Occident.
Spre sfârşitul secolului anterior, Manuel Chrysoloras, considerat elev al lui Plethon, profesor de greacă la Florenţa, îi iniţiase deja pe latini În cunoaşterea „divinului Platon", care ştie să unească
1 Citat de Chr. Zervos, op. cit., p. 239.
U l t i m e l e t r e i s e c o l e
345
frumuseţea cu Înţelepciunea. Plethon a găsit la Florenţa un cerc de oameni foarte dornici să-l cunoască pe Platon, În care vedeau reprezentantul libertăţii spiritului şi al cunoaşterii. Acestei nevoi Plethon i-a răspuns cât a putut mai bine, atât prin cursurile lui, cât şi prin lucrarea sa Despre diferenţa dintre Platon şi Aristotel, 1
care pare a fi un rezumat al cursurilor sale. Sub influenţa lui Plethon, Cosimo de Medici a conceput proiectul Academiei Platonice, prima instituţie ce reprezintă aspiraţiile şi neliniştile timpurilor moderne. Când ne gândim la soarta platonismului la Florenţa, mai Întâi, şi mai apoi În tot Occidentul, şi la influenţa profundă pe care o va exercita, ne dăm mai bine seama de importanţa istorică a sejurului bizantinului Plethon la Florenţa. La Întoarcerea În Bizanţ, Plethon a mers din nou la Mistra (1441) unde a rămas până la moartea sa, În legătură cu prietenii lui din Italia, ocupându-se cu şi mai mult zel de compunerea operei sale fundamentale, tratatul Despre legi, pe care l-a lăsat inedit. În 1459, Marsilio Ficino Împlinea la Florenţa dorinţa lui Cosimo de Medici, fondând Academia Platonică. Un an mai târziu, Scholarios, pe atunci patriarh sub numele de Ghenadie, ardea la Constantinopol manuscrisul Despre legi al lui Plethon, considerând lucrarea plină
de lipsă de evlavie şi anticreştină. Admiratorii lui Plethon nu erau de aceeaşi părere; Sigismondo Malatesta a transportat În 1475 rămăşiţele lui Plethon de la Mistra În orăşelul italian Rimini, unde odihnesc şi azi În biserica San Francesco.
Să-l vedem acum mai În detaliu pe savant şi pe filosof. Plethon nu este la înălţimea marilor savanţi din secolul precedent, ca Metochites sau Gregoras; el este, totuşi, un savant remarcabil. Istoria, astronomia; astrologia, gramatica, geografia, retorica şi muzica sunt ştiinţele care l-au interesat. Aproape toate lucrările sale În legătură cu ştiinţele de mai sus sunt manuale şcolare. Lucrările lui istorice, care sunt fie extrase, fie rezumate din istoricii antici şi bizantini, arată că Plethon era interesat de studiul istoriei universale, 1 P. G., 160, 88 1-934.
346
B A S I L E TATA K I S
cu o preferinţă deosebită pentru Începuturile istoriei.1 Nu oare şi În Zoroastru îşi găseşte gândirea sa un fundament? Să mai subliniem că Plethon s-a oprit cu un interes deosebit şi la reformele Încercate de Agis şi Cleomene, În expunerea pe care o face Plutarh; a compus scolii la oracolele lui Zoroastru şi o explicare a părţilor obscure din aceleaşi oracole, care ne ajută să vedem cât de mult pune Plethon opiniile sale pe seama lui Zoroastru. 2 S-a ocupat de Istoria plantelor a lui T eofrast, de Istoria animalelor a lui Aristotel şi a compus o interpretare a celor Cinci voci a lui Porfir şi a celor Zece Categorii a lui Aristotel şi scolii la Analiticele lui Aristotel.3
Cu excepţia interesului său pentru Agis şi Cleomene, toate celelalte preocupări arată că Psellos, şi nu Elisei este iniţiatorul şi călăuza lui Plethon În obţinerea gândirii orientale. Acelaşi interes, aceleaşi preocupări, aceeaşi tendinţă de a aduce gândirea orientală
spre filosofia greacă. Doar concluziile diferă diametral. Psellos se îndreaptă spre antici pentru a fundamenta mai bine creştinismul.
Plethon se îndreaptă spre antici pentru a condamna creştinismul.
Există În dezvoltarea gândirii sale un anumit romantism latent, care consideră că Zoroastru şi Înţelepţii din vechime au avut drep-A
tate, iar restul nu este decât decadenţă. ln preocupările ştiinţifice ale lui Plethon există deja cadrul gândirii sale filosofice.
Ca naţionalist, Plethon are şi el speranţele unei reorganizări sociale a Imperiului Bizantin cu scopul de a-l salva. Înainte de a se prezenta ca metafizician, a fost sociolog. Proiectele de reformă
pe care le expune În scrisoarea lui către Împăratul Manuel şi În cele două memorii citate mai Înainte, catalogate drept proiecte curioase şi irealizabile ale unui visător elen În Întregime detaşat de contingenţe,4 sunt, din contră, produse ale unui studiu atent şi profund al stării sociale şi politice din Peloponez şi din imperiu.
1 Fabricius, Bibliotheca graeca, t. XII, p. 90.
2 Alexandre, op. cit., 279 şi urm., scoliile lui Plethon la oracolele lui Zoroastru sunt editate la Paris {1667) şi la Amsterdam {1689) În greacă şi În latină.
3 Fabricius, op. cit., l.c.
4 A.Vasiliev, op. cit., II, 328.
U l t i m e l e t r e i s e c o l e
347
Ca teoretician, el lasă deoparte contingenţele şi reacţiile posibile; celor care îi concretizează proiectele le lasă grija de a se ocupa de acestea. Nutrit şi de gândirea politică a lui Platon (fericirea depinde de forma Statului, distincţia dintre cetăţeni În trei clase, comuniunea bunurilor, etatismul), Plethon se arată În memoriile sale un precursor şi un strămoş al socialiştilor şi al multor concepţii moderne (naţionalizarea armatei, intensificarea comerţului naţional, apărarea şi Încurajarea producţiei naţionale, războiul contra articolelor de lux importate din străinătate etc.). Reforma pe care o propune este mai degrabă socială decât administrativă. El sus
