3 Ibid., 1093 şi urm.
4 Ibid., 1081 AC.
S e col e l e al V I - l ea 'ş i al V I I - i ea
79
ca o sferă, fără Început şi fără sfarşit. La acestea, creştinul răspunde puţin naiv: ,,Doar pentru mine şi pentru tine", spune el,
„Începutul sferei este imperceptibil; În realitate, ea Începe de undeva, aşa cum dintr-un punct trasăm un cerc. "1 La fel, trăgea el concluzia, lumea a început dintr-un anumit punct temporal.
Cele de mai sus schiţează diferenţa profundă care îl separă pe Dumnezeul filosofilor greci de cel al filosofilor creştini. Primul este mai degrabă un principiu explicativ, o cauză metafizică, ce serveşte mai curând să unească decât să separe cele două lumi, lumea sensibilă şi lumea inteligibilă. Pentru una şi pentru cealaltă
el oferă mai multe accese şi rezultate. Este un Dumnezeu filosofie ce răspunde activităţii de intelectualizare. Al doilea este pur şi simplu Dumnezeu. El există mai ales pentru a separa decât pentru a uni cele două lumi. El nu este făcut pentru a ajuta raţiunea umană
să explice lucrurile, ci pentru a o sfida. Ca atare, nu prin intelect ne vom apropia de inabordabil, ci prin iubire. Fiind El şi În El, spre El trebuie să ne orientăm Întotdeauna. Eternităţii lumii filosoful grec îi caută o bază pentru a fundamenta ştiinţa sensibilului şi a transformării. Creştinul vede În acestea o blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Ştiinţa sensibilului îl interesează doar pentru că îl ajută să�l perceapă pe Dumnezeu.
In ceea ce are legătură cu · subiectul dialogului său, Zaharia cunoaşte bine filosofia lui Platon şi a lui Aristotel. El cunoaşte Timaios, Phaidon, Phedros, teoriile lui Aristotel despre cauze, putere, act, formă, materie şi critica pe care acesta a făcut-o ideilor platonice. 2 În ceea ce-i priveşte pe Părinţii Bisericii, el se raportează la Sfântul Vasile şi mai ales la Grigorie de Nyssa, Teologul.
Doar Părinţii consideraţi ortodocşi îi atrag atenţia.
Procopius din Gaza, între 465-529 d. Hr.
Comentator şi retor, Procopius, fratele lui Zaharia, nu este nici el străin de filosofie. În unele capitole introductive la comentarii 1 Ibid., 1104, D.
2 P. G., 85, 1108, A.B.
80
BASILE TATAKIS
aflăm ganduri ce merită atenţia noastră. Astfel, În comentariul ln lsaiam Prophetam, 1 el susţine că „profetul vede ... dar nu Într-un extaz al inteligenţei sale, cum cred unii, inteligenţa umană fiind umbrită de Duhul Sfant. Acest fapt nu este demn de Epidemia divină, deoarece divinul aduce perfecţionarea, şi nu înlăturarea raţionamentelor naturale ... căci lumina nu cauzează orbirea, ea invită, din contră, facultatea de a vedea să acţioneze; la fel şi Dumnezeu cheamă inteligenţa pură la o contemplare spirituală. Doar o putere rea şi numai ea este cea care cauzează un extaz spre nefericirea celor ce l-au primit". Atitudine clar raţionalistă şi spiritualistă ce îi vizează pe Plotin şi pe cei care, urmand teoria plotiniană
despre extaz, interpretau _nepotrivit textele scripturistice cu privire la extaz.2 Astfel, Profetul, În momentul inspiraţiei sale, care este extazul, În timp ce este cercetat de Duhul Sfant, nu Încetează
să fie un subiect ganditor şi raţionant. El este tocmai o fiinţă
umană care atinge perfecţiunea.
Procopius combate şi el doctrina veşniciei lumii. El i-a consacrat acesteia lucrarea Respingerea elementelor teologice ale lui Proclus, despre care nu ne putem face o idee din fragmentul care se păstrează. 3
Procopius revine la aceeaşi Întrebare În comentariul său ln Genesim:4 dacă, spune el, materia este eternă, ea este şi inalterabilă; căci dacă este necesar ca ea să suporte o alterare În proprietăţile sale, aceasta se va răsfrange doar asupra veşniciei, ceea ce, ca ipoteză, este imposibil. Materia fiind fără calitate, fără cantitate şi fără
formă, nu poate suferi o alterare În proprietăţi pe care nu le are. 5
1 Jbid., 87, 2. col. 1817, AB.
3 P.G., 87, 2, 1817, AB şi urm.
3 A se vedea. a) �T]µ, Pouaaou, Tpt:î<; faCaîoi, dizert., Constantinopol, 1893; b) J. Draeseke, Nikolaos von Methone als Bestreiter des Proklos, În: TSK 68, 1895; p. 589-616; c) De acelaşi, Prokop v. Gaza, Widerlegung des Proklos, in BZ, t. 6, 1897, p. 55-91.
4 P.G.,87, 1, 29, A.
5 Ibid., 29, B.
S e col e l e al V I - l ea ş i al V i i - l ea
81
