Junglas J. P., L. v. B., Studien zu seinen Schriften, Quellen und Anschauungen, FCHL., t. 7, 3.
Loofs Fr., 1 . L. v. B. und die gleichnamigen Schriftsteller cler Griechischen Kirche; Teil I: clas Leben und die polemischen Werke d.
L. v. B., 1887, În: TU., 3, 1-2; 2. Articolul despre Leonţiu de Bizanţ
În: Realencyklopadie f protest. 1beologie und Kirche, XI, 3, A. 1902, p. 394 şi urm.
Rees S., Leontius and his defence of the Council of Calcedon În Harvard 1beological Review, Harvard U niversity Press, 1931, p. 1 1 1-1 19.
Riigamer W., L v. B. ein Polemiker aus cler Zeit Justinians, 1894. Cf.
Loofs Fr. BZ., 5, 1986, p. 185-191.
S e cole le al V I - lea şi al V I I - lea141
E>wbWQOV, AvbQfou, XQLa1:0AoyLKTJ OQOAoy(a Kal bLbaaKaMa Arnv1:(ou 1:ou Bu�av1:(ou, Atena, 1955.
VI
T E XT E
Maximus Confessor, Migne, Patrologia Graeca, t. 90 şi 91.
!bui, t. 4, col 14-432; 527-576, Comentarii la Dionisie Pseudo-Areopagitul.
Ibid., t. 19, col. 1217-1280, De paschate.
Chronologia succincta vitae Christi, ed. Bratke În: Zeitschrift f Kirchen Geschichte 13 (1892), p. 382-4.
NOTĂ - Pentru lucrările needitate ale lui Maxim, a se vedea Krum·
bacher, Gesch. der byz. Litteratur, Ed. a II-a, 1897, vol. 1.
Anastasie Sinaitul, Migne, Patrologia Graeca, t. 89, col. 35-1180, operele autentice.
NOTĂ. - tratatul său Despre diferenţele duhovniceşti şi morale dintreoameni (P. G. , 89, Întrebări şi răspunsuri 95), needitat, se află În CodexAmbr., B. 39.
L I T E RAT U RĂ
Bainvel., DTC., I, col. 1005, Articol "1me", este subliniată foarte bine bogăţia psihologiei lui Maxim Mărturisitorul.
Baltasar H. U. von., a) Die gnostischen Centurien des Maximus Confessor; b) Die kosmische Liturgie des Maximus Confessor, Freiburg, 1941.
Bardenhewer., Patrologie, p. 499-500.
Cantarella R., S. Massimo Confessore, la mistagogia ed altri scritti, Florence, 1931; introducere şi traducere.
Dempf Alois, Die Ethik des Mittelalters, Miinchen u. Berlin, Oldenbourg, 1927, p. 112). (Grosse Wirkung des philosophischen Systems des Areopagiten infolg� cler Orthodoxen Commentierung durch Maximos Confessor).
Devresse R., La vie de saint Maxime le Confesseur et ses recensions, Analecta Bollandiana, 1928, p. 5-50.
142
BASILE TATAKIS
Disidier M. Th., 1. Les fondements dogmatiques de la spiritualite de saint Maxime Ie Confesseur, EOR., 1930, p. 296-3 13; 2. O operă
îndoielnică a Sfantului Maxim Mărturisitorul, ibid., p. 160-178.
Draseke J., a) Max. Conf. und ]oh. Scotus, Theol. Studien und Kritiken, 84. (19 1 1), p. 20-60; 204-229; b) Neuplatonismus in des Gregorios von Nazianz Trinitătslehre (BZ., 1906, t. XV, p. 141-160).
Epifanovitch S., Le bienheureux Maxime le Confesseur et la theologie byzantine, Kiev, 1915 (în limba rusă).
Erhard A., Zu den "Sacra Parallela" des Joh. Damascenus und dem Florilegium des Maximos, BZ., 10 (1901), p. 394-415.
Grumel V., 1. Recherches sur l'histoire du monothelisme, EOR., t. 27
(1928), p. 6 şi urm; 257 şi urm., t. 28 (1929), p. 29 şi urm; 272 şi urm., t. 29 (1930), p. 15-29; 2. Articol despre Maxim, DTC., t. 10 (1928), col. 448-459; 3. Notes d'histoire et de chronologie sur la vie de saint Maxime le Confesseur, EOR., t. 26 (1927), p. 24-32.
Holl K., Die Sacra Parallela d. Johan. Damascenus, 1896.
Maritch., Celebris Cyrilli Alexandrini formula christologica de una activitate Chisti in interpretatione Maximi Confessoris et recentiorum Theologorum, Zagreb, 1926, p. 52.
Migne., Patrologia Graeca, t. 90, col. 67-240, biografia lui Maxim de către un admirator necunoscut.
Montmasson E., 1. Chronologie de la vie de S. M. le C., EOR., t. 13
