spune el,1 "mintea ii contemplă pe Unul, ea devine unu, când contemplă multitudinea lucrurilor, se divide". Dar, dat fiind că În orice lucru Dumnezeu a inserat câteva raze, - ca tot atâtea chemări spre mintea contemplativă2 - dat fiind că orice fiinţă nu este decât o suflare şi o simţire a lui Unu,3 adevăratul rol al minţii va consta doar În Înţelegerea acestor raze şi a acestui miros, care îi vor arăta drumul spre Unul. Că rolul minţii este mai degrabă
pasiv vedem mai bine din ce urmează. Pe trei căi, afirmă Calist,4
mintea poate ajunge la contemplarea lui Dumnezeu. Fie prin ea Însăşi, urmând propria sa fire, - aceasta este calea pe care au urmat-o grecii - fie călăuzită de un altul, care este lumina divină, fie urmând În parte o cale şi În parte cealaltă cale. Este de la sine-Înţeles că aici Calist5 optează pentru a doua cale.
Trebuie să remarcăm, În final, că, revenind la greci, Calist ne vorbeşte despre suflet, chip al lui Dumnezeu, şi nu despre om.
Aşa cum Dumnezeu este unul În trei ipostasuri, la fel, spune el, sufletul este unul, deşi tripartit, cele trei părţi ale sale, mintea, raţiunea şi spiritul, nefiind, în mod suprafiresc, decât una.6
III. GÂNDIREA MORALĂ ŞI GÂNDIREA POLITICĂ
Contemporan cu Nichita Stithatul şi cu Psellos, Kekaumenos, mare aristocrat şi soldat, a compus pentru fiul lui o mică lucrare, intitulată Strategikon. Acest tratat nu se limitează la consideraţii de ordin strategic; dimpotrivă, Încearcă să facă un tot din preceptele vieţii unui soldat bizantin şi din cele ale vieţii unui cetă
ţean, publică şi privată. Kekaumenos are grijă să ne avertizeze că
1 Op. cit., 147, 840 C; 852 C.
2 Op. cit., 147, 852 C.
3 Op. cit., 147, 853 C.
4 Op. cit., 147, 840 C.
5 Op. cit., 147, 840 CD.
6 Op. cit., 147, 865 C- 868 D.
210
B ASILE TATAKIS
nu cunoaşte arta discursului, ,,căci", adaugă el, ,,nu am fost preocupat de educaţia greacă".1 „De altminteri", spune acesta, ,,scriu pentru copiii mei ce am făcut, ce mi s-a Întâmplat, ce am văzut sau
.
A
Învăţat, lucruri adevărate care se îndmplă zi de zi".2 1n realitate, Strategikonul este străin de orice căutare a unei morale pur teoretice; lucrarea nu are În vedere decât o filosofie aplicată la modul de comportare În viaţă, care are ca izvor principal bunul-simţ al epocii şi tradiţia morală a societăţii bizantine. Dar tonul personal din Strategikon îi conferă lui Kekaumenos o individualitate interesantă, atât din Înţelepciunea care se degajă din tratatul lui şi care denotă bogata experienţă a propriei sale vieţi, cât şi din forma tratatului, deseori naivă şi personală. Înţelepciunea practică din Strategikon este impregnată de un profund umanism şi de o iubire pentru dreptate a unui spirit În Întregime creştin. Pe Dumnezeu îl A
slujiţi când lucraţi bine. 1n acest spirit, preceptul următor capătă
sens pe deplin: ,,Dacă îi slujeşti unui magistrat", susţine el, ,,atunci slujeşte-l nu ca pe un magistrat, sau ca pe un om, ci ca pe un Împărat şi ca pe un Dumnezeu".3 Trebuie să avem simţul dreptăţii faţă
de toţi.4 De aceea,5 decât să judeci greşit, când trebuie să Îţi judeci un prieten apropiat, mai bine să nu fii judecătorul lui". Este bine, spune el, 6 ca supuşilor tăi să le fie teamă de tine, dar doar pentru că eşti drept şi nu din orice alte motive. Căci, dacă ei Îţi sunt subalterni, ei nu sunt mai puţin oameni ca tine. Viaţa este plină de instabilitate, remarcă el; singurul lucru statornic este că tu eşti un om Într-un jug drept, care este Dumnezeu.7 Îi vei pedepsi, îi zice el strategului, 8 pe 1 Cecaumeni, Strategicon, ed. B. Wassiliewsky and V. Jernsted, Petropoli, 1896, p. 75, I, 30.
2 Op. cit., 76, 6.
3 Op. cit., 5, 9-10.
4 Ibid., 8, 17.
5 Ibid., 6, 8.
6 Ibid., 7, 18.
7 Ibid., 8.
8 Ibid., 14, 14.
S e c o l e l e a l X I - l e a ş i a l X I I - l e a 211
cei care au făcut o greşeală, dar nu cu o pedeapsă pe măsura gre
