4 Jbid., V, 256 şi IV, 121.
5 Ibid., V, 450.
6 Cf. Chr. Zervos, Un philosophe neoplatonicien au Xle siecle, p. 133 şi urm.
7 P. G., 122, 1 161 B.
S ec o l e l e al X I - l e a ş i al X I I - l e a
217
retorica, şi să îi dai să bea din amândouă, din fiecare la rândul ei; dacă nu, tu vei face din el o inteligenţă lipsită de limbaj, dacă se va inspira doar din filosofie sau o limbă lipsită de inteligenţă, În cazul contrar."1 Totuşi, filosofia şi retorica luate Împreună nu sunt suficiente pentru formarea unui om complet, dacă nu li se adaugă ştiinţa politică; omul, cu toată retorica sa, nu va fi decât un „ Ku µ�aAov aAaAa�ov". 2 Există aici o trăsătură caracteristică a lui Psellos, pentru care nici filosofia, nici retorica nu sunt un scop În sine. Ele sunt mijloace de care se foloseşte pentru a educa tineretul bizantin, pe care l-a făcut, asemenea lui, să iubească cultura greacă. În zadar vom căuta la el un studiu autonom; aproape toate scrierile lui sunt răspunsuri la Întrebări pe care i le puneau alţii; ele nu sunt rodul propriilor sale probleme, ci aici prevalează
grija profesorului îndrumător. Dintr-un alt punct de vedere, valoarea filosofiei şi a retoricii este relativă, dacă nu chiar nulă; retorii şi filosofii, caldeenii şi egiptenii, comparaţi cu Scriptura Sfântă, sunt ceea ce este bronzul comparat cu aurul.3
Fidel ideilor sale, Psellos stabileşte la Universitate următorul program de studii: trebuia ca mai Întâi debutanţii să se deprindă
cu gramatica, cu retorica şi cu dialectica;4 odată triviumul terminat, studenţii treceau la cursul superior, cel al lui Psellos, unde erau studiate aritmetica, geometria, muzica, astronomia, ştiinţele enumerate În cartea a IV-a din Republica lui Platon,5 quadriviumul. 6 De aici, nu treceau la dialectică, aşa cum voia Platon şi În sensul În care voia,7 ci la filosofie, considerată complementară
1 C. Sathas, op. cit., V, 480; a se vedea şi p. 148 şi Nfo L.LWV, t. VII, p. 510
(scrisoarea 11).
2 C. Sathas, op. cit., V. 148. [,,chimval răsunător" - aluzie 1 Corinteni 13, 1; n. tr.] .
3 Ibid., V, 444.
4 Chr.Zervos, op. cit., p. 90.
5 521 C- 531 C.
6 Cf. Chr. Zervos, op. cit.,p. 90.
7 Republica, 532 şi urm.
218
8 A S I L E TATA K I S
tuturor ştiinţelor, unde se Începea cu logica lui Aristotel. Studierea filosofiei, de altminteri, nu constituia un nou grad; ea era urmarea şi Încununarea quadriviumului.
În cuvântarea funebră pe care i-a consacrat-o prietenului şi colaboratorului său, Nichita, care ocupase catedra de gramatică
şi de retorică, Psellos oferă motivaţia acestei Împărţiri a materiilor. Nichita, spune el, semăna cu un pictor care face doar schiţe, În timp ce eu făceam să iasă din aceste schiţe tablouri perfecte.
Nichita, atunci când primea sufletele, acestea nefiind decât o hârtie albă, trasa pe ele primele linii ale educaţiei; primindu-le, la rândul meu, le dădeam forma perfectă cu ajutorul culorilor.1 Este bine să precizăm că studiul gramaticii includea filologia În Întregime. Studiul dialectelor scotea În evidenţă principalele legi ale limbii greceşti. Legea analogiei, care se aplica mai ales la explicarea declinării, ajuta la Înţelegerea limbii Într-o regularitate raţională. Teoriile ritmice şi muzicale veneau să completeze studiul limbii.2 Pe scurt, se folosea mult de ştiinţa gramaticienilor din Alexandria. Dar, ne mai spune Psellos, Nichita pleca de la ideea că „grecii ascundeau deseori adevărul sub un văl"; ca atare, interpretându-i pe autorii clasici, ,,el se străduia cât putea de mult să
ridice acel văl şi să pătrundă sensul ascuns al operelor lor".� Astfel, pentru a da un exemplu al rezultatelor metodei sale, ,,patria scumpă tovarăşilor lui Ulise, pe care vrăjile puternice ale vrăjitoarei Circe îi transformaseră În purcei, nu este altceva decât Ierusalimul ceresc, locul de unde am coborât În această lume plină de patimi. "4 Aceasta este metoda alegorică ce ne aminteşte atât de stoici, cât şi de Părinţii Bisericii şi, În acelaşi timp, ne arată măsura În care predarea ştiinţei de către Nichita era departe de a fi autonomă şi pozitivă. Vom vedea că Psellos Însuşi a folosit mult 1 C. Sathas, op. cit., V, 93.
2 Cf. Cher, Zervos, op. cit., p. 92.
3 C. Sathas, op. cit., V, 92; Chr. Zervos, op. cit., 92.
4 Chr. Zervos, op. cit., p. 92.
S e col e l e a l X i - l e a ş i al X I I - l e a
219
