2 C. Sathas, op. cit. , V, 571, 572.
3 Fr.Boissonade, op. cit. , 58-62.
• Acest terme:O. desemnează arta de a produce aur prin procedee alchimice,pusă pe seama caldeenilor, deci astrologiei de sorginte asiatică. (n. tr.).
4 J. Bidez, Catalogue des manuscrits alchimiques grecs, VI, 25-26.
5 P. G. , 122, 1131 C, 1133 A.
226
B A S I L E TATA K I S
intelectuale, iată de unde violenţa criticilor sale contra doctrinei caldeene. Totuşi, rămâne şi un adept plin de zel al aceleiaşi doctrine. Acesta nu este un paradox. Acelaşi Produs, care, În calitatea -lui de teurg, este numit de Psellos sursă de monstruozităţi, 1
este admirat de el ca nimeni altul În calitatea acestuia de filosof:2 „El este filosoful naturii divine care a aprofundat toată filosofia". Prin intermediul lui Produs, Psellos a putut să revină la izvorul gândirii pure a lui Plotin, iar de aici, la cea a lui Platon. În orice caz, Psellos ne spune că nu este un duşman al platonismului, ci că vrea să rămână un metafizician speculativ şi doar atât. De aceea, îi reproşează şi lui Hermes Trismegistul că nu a ştiut să se păstreze În simplitatea, claritatea, caracterul drept, sincer şi divin al Scripturii, ci că a cedat pasiunii învăţaţilor greci pentru alegorii şi magie.3
Aşa cum vedem, Psellos respinge ocultismul, deoarece consideră că face inexistentă partea spiritului. Raţiunea greacă a trebuit să lupte de foarte mult timp Împotriva invaziei acestor idei fascinante ale gândirii asiatice. Ea a continuat aceeaşi luptă sub forma sa creştin-ortodoxă. Pe de altă parte, Bizanţul, prin natura populaţiilor sale, - mai ales în partea asiatică şi africană -, a fost, Încă de la Început, favorabil unei încrucişări de idei, unui amestec al celor două lumi, lumea asiatică şi lumea creştin-grecească. Este ceea ce face ca epoca bizantină să ofere un interes deosebit pentru studiul schimburilor de idei şi de culturi la frontierele Asiei. Astfel, pentru a da un exemplu, religia lui Mithra îşi păstrează specificul originii În Asia occidentală şi chiar până În Tracia, În doctrina euhiţilor. Aceasta este o mixtură persana-babiloniană aşezată m tipare elenistice.4 Sub n�mele de gnoză, amestecul luase mai multe forme Încă din primele secole ale creştinismului. El a dat 1 M. Psellos, De la pluie, des eclairs et du tonnerre, ed. L. Jan; a se vedea şi Chr.
Zervos, op. cit., 199.
2 Accusation du patriarche Michel Cerulaire, ed. L. Brehier, p. 17; acelaşi text se află 1n: Revue des Etudes grecques, t. XVI, p. 391.
3 P. G., 122, 1153 C.
4 Masson-Oursel, La philosophie en Orient, p. 73.
S e col e l e al X i - l ea ş i al X i i - l ea
227
naştere unui mare număr de erezii şi i-a preocupat mult, prin respingerea ei, pe Plotin, ca şi pe Părinţii Bisericii, în efortul de a elabora dogma creştină şi de a salva puritatea raţiunii greceşti.1
Este emoţionant de constatat că, În ciuda multor condiţii defavorabile înfloririi sale, În ciuda tuturor piedicilor, raţiunea greacă
a mai reuşit, sub forma sa creştină, să blocheze drumul În faţa invaziei gandirii asiatice.
Atitudinea lui Psellos este importantă prin condamnarea ocultismului, care survine după studierea aprofundată şi detaliată
a tuturor metodelor şi a tuturor subiectelor ocultismului.2 Seria de scrieri pe care el i-a consacrat-o, mai ales tratatul sub formă de dialog Despre lucrările demonilor, sunt deosebit de interesante, adt prin analiza obiectivă şi minuţioasă pe care Psellos o face deseori, dt şi prin spiritul ştiinţific cu care priveşte ocultismul.
Interesul creşte din cauză că Psellos a folosit pentru scrierea lor, mai ales În cazul tratatului de mai sus, manuale care ne lipsesc.3
Spune despre el însuşi că iubirea lui nestăvilită pentru Întreaga cunoaştere l-a obligat să citească tot.4 caştigul pe care l-a obţinut astfel este capacitatea de a spune că În toate acestea nu este nimic limpede şi nimic adevărat5 şi de a afla că aici sunt credinţe ale celor simpli de care profită teurgii. 6
În elanul său combativ la adresa oricărei forme de delir inspirat de zei, Psellos condamnă chiar şi acel bmµ6vLOv al lui Socrate şi chiar pe Platon, luand la propriu ceea ce Socrate zice În Phaidros cu privire la µavu:x.7 Totuşi, el trage concluzia că în afara 1 Jbid., 79.
2 C. Sathas, op. cit., V, 478.
3 C. Sathas, În Bulletin de correspondance hellenique, I, (1877}, p. 123-133,194-208 şi 309-320, arată serviciile pe care a putut să le facă Psellos pentrustudierea literaturii clasice.
4 C. Sathas, Bibliotheca graeca medii aevi, V, 54 şi 58.
5 Jbid., 56; cf. Fr. Boissonade, op. cit., 36-43; a se vedea şi 71€QL naQabo�wvâvayvwaµihwv, ed. Westermann, p. 148.
6 C. Sathas, op.cit., 478.
7 Phaidros, 244 a-e.
228
B A S I L E TATA K I S
relelor cauzate de mişcările greşite ale materiei şi care sunt vindecate de medici, există şi altele ca evSoumaaµo(, µav(m, Ka'CoxaC
etc., care sunt rezultatul acţiunii demonilor. Aceste evenimente, prezentate şi de Evanghelii, ne conving de existenţa demonilor.1
Magii folosesc purificările şi incantaţiile pentru a respinge demonul, pe dnd creştinul nu se va folosi dedt de credinţa sa În Dumnezeu. Clasificarea demonilor, pe care Psellos îi acceptă în tratatul său, ne permite să vedem că tradiţia demonologică îi vine, În mare parte, din neoplatonism, aşa cum a remarcat E. Brehier2 într-o ultimă analiză la Epinomis al lui Platon. Această demonologie ne poate arăta doar ea în ce măsură contribuţia ghidirii orientale, În special cea din Caldeea, a materializat idealismul platonic. Conform ideilor lui Origen, ale Sfântului Vasile şi ale lui Ioan Damaschinul,3 Psellos mai recunoaşte că spiritele, respectiv demonii, au trupuri, care le permit doar să acţioneze în lume. În orice caz, În această chestiune delicată, evident este efortul lui de a nu fi de acord decât cu un minim de opinii ce decurg din dogma creştină şi de a condamna tot restul ca fiind lucrarea unui şarlatanism ruşinos.
Cât despre reveriile mistice pe care i le reproşează lui Cerularie, este posibil să nu fie vorba decât de un misticism transcendent, atât de mult la modă În epocă. Să nu uităm că Cerularie este contemporan cu Stithatul. Acest misticism, spune Psellos, îi permite lui Cerularie să ia decizii în toate chestiunile cu o fermitate dogmatică şi cu o profundă siguranţă "ca şi cum ar fi posedat tabletele lui Zeus".4 Spirit curios În toate,5 fără Încetare În mişcare de la un obiect la altul, este firesc să fi fost scandalizat de
