filosofice şi forţa demonstraţiilor:1 „Platon", susţine el, ,,a acceptat doctrinele lui Pitagora - doctrinele orfico-pitagoreice asupra sufletului - dar a făcut ceva important, a oferit dovezi. "2 Oare Xiphilin nu il admirase pe Platon pentru că făcuse elogiul metodei diviziunii?3 A cugeta, mai spune Psellos, nu este o dogmă străină
Bisericii, nu este nici o atitudine străină a filosofilor, ci mai degrabă un instrument unic al adevărului şi mijlocul de a da răspuns la problemele pe care ni le punem.4 Cu acestea, Xiphilin, de vreme ce accepta logica lui Aristotel, ar fi poate de acord. Clnd era vorba despre teologie, nu gândeau la fel. Xiphilin nu vroia să recunoască
nicio doctrină filosofică, Psellos admitea mai multe, cu singurul scop de a pătrunde mai mult taina lui Dumnezeu. Mai mult, Psellos crede că studierea filosofiei este un exerciţiu preţios al glndirii; a se deda acestuia cu răbdare, a examina orice formă de. glndire, iată
cea mai bună pregătire pentru oricine vrea să se ridice În zonele contemplării, dincolo de raţionare. Este ceea ce Psellos îl sfătuieşte să facă chiar pe Xiphilin.5 Dar pentru ca exerciţiul să fie util, este nevoie de obiectivitate şi imparţialitate; doctrina greacă va fi judecată după propriile ei măsuri, şi nu ca o doctrină duşmănoasă faţă
de Învăţătura creştină, cum fac cei mai mulţi. Eu, spune Psellos, nu voi face niciodată aceasta.6 El examinează doctrinele filosofilor care îi atrag atenţia, mai ales neoplatonismul, fără a păstra din ce ar putea aminti de păglnism. Deci recunoaşte că filosofia poate fi Înţeleasă independent. Doar când face teologie el face alegeri.
Dar de ce îl atrage Platon În mod deosebit? Psellos crede că
Platon este cel mai mare geniu pe care lumea l-a cunoscut vreodată, că filosofia sa nu are rival În lume7: ,, Trebuie, spune el, să
I Ibid.
2 Leţon academique, ed. C. Sathas, 1n BCH, 1877, p. 128.
3 C. Sathas, op. cit., IV, 429.
4 Ibid.,V, 447.
5 Ibid., V, 446-447.
6 Fr. Boissonade, op.cit., 125; a se vedea mai sus.
7 C. Sathas, op. cit., IV, p. LII şi urm.
240
B A S I L E TATA K I S
fim mulţumiţi dacă am putut să culegem ceva din aceste tainice comori ... "1 Platon este maestrul filosofiei, singurul om care a atins limitele extreme ale gandirii. "Durerile", spune el _în altă
parte, "ale lui Platon şi Aristotel sunt suficiente În sensul naşterilor concepţiilor mele intelectuale; ele sunt cele care mă fac să
dau la iveală concepţii, ele mă formează".2 Aici Aristotel este lmgă
Platon, dar acesta din urmă are ceva În plus; doar el este numit precursor al creştinismului. Doar În ultimă instanţă trebuie să
căutăm motivul pentru care Psellos îl iubea pe Platon. Ideile lui Platon despre dreptate şi nemurirea sufletului au servit drept fundament raţional pentru creştini În privinţa aceloraşi dog�e.3 Doar Platon a descoperit că nu totul se reduce la gmdire şi la demonstraţie; înălţmdu-se cu mintea şi văzand ce află dincolo de ea, s-a oprit În cele din urmă la Unul.4 Nu am fost niciodată de acord, continuă el, cu Chrysippus, care nu vedea nimic dincolo de raţionament, nici cu noua Academie care era sceptică.5 Aceste motive ale preferinţei sale pentru Platon trădează la Psellos identitatea dintre interesul filosofie cu cel teologic. Ca teolog, el a văzut În Platon, după exemplul lui Gaius din Pergam,6 pe adevăratul filosof, cel care a sistematizat cunoştinţele noastre despre lumea inteligibilă. Deşi interesat de ştiinţele matematice, el le vedea mai degrabă
ca pe un mijloc, ca pe o scară spre filosofia primă.7 De aceea a fost deosebit de atras de părţile mai necunoscute ale platonismului.
În străfundurile acestui platonism se află neliniştea sufletului, nemulţumirea sa, ceea ce îl face pe om să depăşească cadrele silogistice. La această nelinişte teologia mistică a adus liniştirea 1 P.G., 1122, 1209 B.
2 Fr. Boissonade, op. cit., 146.
3 C. Sathas, op. cit., V. 444.
4 Ibid.,V, 445.
5 Ibid.,V, 445.
6 L. Brunschvicg, Le progres de la conscience, 82 -83.
7 C. Sathas,op. cit, IV, 21; Leron academique, edit. C. Sathas, 1n BCH,1877, 128; GREACA, t. VII; 503.
S e c o l e l e al X i - l e a ş i a l X I I - l e a
