244
BASILE TATAKIS
dulceaţă doctrinei noastre În tot ceea ce doctrina elenică este amară şi sărată".1 Urmând această linie de gândire, i se îndmplă
chiar să îl persifleze pe Platon. 2
� Inţelegem din cele de mai sus că lui Psellos nu i-a fost greu să-i ofere Împăratului mărturisirea de credinţă care îi fusese cerută după
acuzaţiile aduse de Xiphilin. Căci Psellos nu este doar creştin, el este şi un bun teolog. El spune că toată activitatea sa s-a desfăşurat În favoarea lui Iisus.3 „Ceea ce a cauzat", povesteşte el În altă parte,
,,coborarea celor mai bune suflete şi a celor mai Înţelepţi plnă într-acolo îndt să accepte doctrina elenică, mă Împinge şi mă ridică
la credinţa Învăţăturii noastre şi la confirmarea ei. Încununarea cu care eu mă laud este Maica Domnului, este Fiul fără de tată, patimile sale, spinii care îi Încoronează capul, coroana şi isopul. "4 El crede că fiecare Învăţătură evanghelică poartă În ea, prin natura sa, o Înţelepciune greu accesibilă pentru cea mai mare parte a oamenilor. ,,Imi hrănesc", adaugă el, ,,mintea şi sufletul cu această Înţelepciune şi nu voi avea nevoie de ceva purificator de la greci". 5· Din toată Înţelepciunea greacă, mai spune el, pe care cei din vechime au venerat-o - mai adăugaţi la aceasta Înţelepciunea caldeenilor şi a egiptenilor şi toată ştiinţa ocultă - toate mi se par mai puţin importante dedt de titlul de YEQWV (în sensul de „monah")."6
3
Finalitatea oricărei activităţi spirituale a omului trebuia să
fie, după Psellos, filosofia primă, adică metafizica şi teologia.7
1 Bulletin de /'Association pour l'encouragement des Etudes grecques, 1875, 211.
2 Hermes (revistă), XXXIV, 316, ed. A Jahn.
3 C. Sathas, op. cit., V, 445.
4 Ibid., IV, 205.
r
5 Ibid., V, 59; a se vedea şi mai sus.
6 lbid., V, 451.
7 Jbid., IV, 120-121.
S e col e l e al X I - l ea ş i al X I I - l ea
245
În lucrarea sa cea mai instructivă, intitulată Noţiuni comune, o culegere de fotrebări despre tot felul de subiecte, o compilaţie nu fără o oarecare originalitate, asemănătoare celei dintre operele lui Aristotel pe care o avem sub numele de Probleme -, Psellos Începe cu chestiunile privitoare la Dumnezeu, minte şi suflet, adică începe cu lumea inteligibilă. Trece apoi la lumea sensibilă pentru a studia fizica, fiziologia, astronomia, meteorologia, medicina şi agricultura. Această serie arată un spirit filosofie şi constituie unitatea culegerii, care nu este, aşa cum am spus, o simplă adunare de articole sumare. Opinia noastră este confirmată de ce scrie Psellos În preambulul unui alt tratat, Soluţii pe scurt la chestiuni fizice, unde spune de această dată că va urma direcţia contrară: va pleca de la fenomene extreme (fenomenele sensibile), extreme În raport cu primul principiu şi, folosind demonstraţia, se va ridica la principiul tuturor lucrurilor. Astfel, va vorbi mai Întâi despre pământ, apoi despre ceruri şi meteoriţi; va trece apoi la corpurile cereşti, de aici la materie, la formă şi apoi la natură; va merge mai departe la suflet, iar de· aici la minte, lăsând pentru final cauza primă a tuturor fiinţelor.1 Acest text demonstrează şi mai clar spiritul de unificare şi de sistematizare ierarhică În care Psellos, urmându-i pe neoplatonici, are În vedere ansamblul cunoştinţelor umane2: spiritul religios şi mistic, În fapt, ceea ce nu face mai puţin din filosofia primă Încununarea totală a raţiunii, dat fiind că ansamblul cunoştinţelor umane este necesar pentru studierea problemelor transcendente. De atunci, orice cunoaştere trebuie să îşi găsească locul În drumul gândirii spre filosofia primă. Dacâ aşa este situaţia, atunci este necesar pentru Înţelegerea gândirii filosofice a lui Psellos să ne oprim la examinarea operei sale ştiin
ţifice. Din nefericire, un mare număr dintre scrierile sale ştiinţifice şi teologice rămân inedite. Pe de altă parte, atribuirea unora dintre ele, editate sau nu, este contestată. Există deci grave dificultăţi 1 P. G. , 122, 784-785; Dacă este să judecăm după preambul, nu posedăm decât Începutul culegerii, În care sunt studiate 23 de fenomene fizice.
2 A se vedea mai sus.
246
B A S I L E TATA K I S
de trecut înainte de a stabili o bibliografie precisă şi completă a operei lui Psellos. Zervos1 a prezentat o foarte bună bibliografie; deşi nici el nu o crede completă, - ea nu este, Într-adevăr, sau mai degrabă, nu mai este -, putem să o consultăm cu mare folos. Dar există şi o altă dificultate, Încă şi mai gravă. Psellos este Înainte de toate un spirit enciclopedic. Marea sa ambiţie este reabilitarea ştiinţei şi a filosofiei antice. De aceea avea nevoie de manuale sintetice şi precise pentru a-i informa pe cei din mediullui despre Înţelepciunea antică, pentru a o preda şi a o răspândi. Acestei necesităţi îi răspunde un mare număr dintre scrierile sale ştiinţifice. Astfel, pentru a da un exemplu, lucrările Noţiunile variate şi Soluţiile scurte la chestiunile fizice au fost redactate pentru a fi folosite În educaţia Împăratului Mihail VII Parapinakes,2 care i-a fost elev.
Cea mai mare parte dintre scrierile sale ştiinţifice şi filosofice, dacă nu toate, seamănă cu nişte compilaţii,3 dar doar analiza critică a surselor acestora ne-ar permite să vedem ceea ce el datorează
predecesorilor şi ceea ce el adaugă din fondul său. Dar această
muncă, indispensabilă mai ales pentru aprecierea corectă a operei sale ştiinţifice, este departe de a fi Încheiată. Mai există şi o altă
problemă. Activitatea intelectuală a lui Psellos a fost de lungă
durată, ea se Întinde pe cel puţin patruzeci de ani. O clasificare cronologică a scrierilor sale este indispensabilă, pentru a evita judecăţi poate nedrepte, ca cea a lui Egger, care spunea despre Psellos că „tratează deseori chestiunile cu o concizie excesivă, deseori şi cu o curiozitate puerilă".4 Iar această muncă de clasificare cronologică nici măcar nu a Început.
Vasta sferă În care s-a manifestat activitatea ştiinţifică a lui Psellos cuprinde gramatica, metrica, retorica, istoria, aritmetica, 1 Op. cit., 24-42; 24, nr. 1.
2 P. G., 122, 692 A. [Numele acestui Împărat se traduce prin "mai puţin de-un sfert"; n. tr.]
