Psellos păstrează aceeaşi atitudine În explicaţiile alegorice ale proverbelor.4 Plecând de la ideea că limba populară oferă, şi ea, În felul ei, o imagine a lucrurilor dumnezeieşti, Încearcă să le dezvăluie seJ:J.sul ascuns. Proverbele îi oferă ocazia de a ne vorbi despre fiinţa lui Dumnezeu, despre ochiul strălucitor al sufletului, adică
despre spiritul contemplativ al omului În extaz, care poate ajunge la vederea lui Dumnezeu, despre virtutea lucrătoare, prin intermediul căreia, detaşându-ne de lumea aparenţei, putem pătrunde În casa lui ·Dumnezeu, care nu este altceva decât spiritul contemplativ. Tot ce descoperă Psellos În proverbele populare, după
1 Iliada, VIII, v.18-27.
2 Iliada, IV, v.1-4.
3 Phaidros, 246 e; cf. A. Jahn, Hermes, 1899, p. 317.
4 C. Sathas, op. cit.,V, 532 şi urm.
256
BASILE TATAKIS
cum recunoaştem cu uşurinţă, este neoplatonic. Şi 1n chestiunile teologice se foloseşte de metoda alegorică. Din nefericire, comentariile lui teologice, aflate mai ales În manuscrisul numărul 1 182
din Biblioteca Naţională din Paris, sunt Încă inedite. După Chr.
Zervos, 1 care a consultat documentul, ,lsellos foloseşte interpretarea alegorică pentru a explica contradicţiile şi imposibilităţile din Biblie, ca şi locurile obscure din Noul Testament". Şi aici interpretarea este realizată prin intermediul doctrinelor gânditorilor greci, luate din cărţile orfice şi hermetice, de la Platon, de la Aristotel şi, mai ales, de la neoplatonici. ,,Pentru a explica", rezumă Zervos, ,,textele teologice, Psellos urmează neîncetat calea neoplatonicilor"2•
Din cele de mai sus e limpede efortul constant al lui Psellos de a Înţelege sensul profund al doctrinei creştine În lumina filosofiei greceşti. Metoda alegorică îi dă ocazia de a vedea În textele teologice doctrine filosofice, de preferinţă neoplatonice, sau mai exact să substituie deseori teologiei creştine filosofia greacă. Nu aflăm, Într-adevăr, la Psellos, un efort suficient şi constant de asimilare a gândirii greceşti În gândirea creştină. Nicăieri nu spune că teologia nu este pentru el ştiinţa principală, dar modul În care se foloseşte de filosofia greacă ne permite să afirmăm că îi dă deseori prioritate, cu atât mai mult cu cât, În opinia sa, filosofia greacă
aminteşte deseori de fondul dogmelor creştine.
Opiniile lui Psellos despre proprietăţile numerelor, În acord şi ele cu speculaţiile matematice ale neoplatonicilor, completează
partea mistică a gândirii filosofului. Cu privire la tratatul lui despre numere, Paul T annery a spus că trebuie privit „ca o analiză
sau ca un rezumat al grupului de trei cărţi 0/, VI, VII) pe care Iamblichus le-a consacrat Fizicii, Eticii şi Teologiei, În marea sa lucrare Discurs despre secta pitagoreică, din care nu ni se mai 1 Op.cit., 188 şi urm. [O bună parte din ele sunt astăzi editate de Paul Gautier În Biblioteca Scriptorum Graecorum et Romanorum Teubneriana: Michaelis Pselli Theologica, vol. 1 şi 2; Leipzig 1989 şi 2002; n. tr.] .
2 Op.cit., 189.
S e c o l e l e a l X I - i e a ş i a l X I I - i e a 257
păstrează dedt primele patru cărţi. Cum şi Iamblichus Însuşi compilase din autorii anteriori, este vorba În general despre idei şi de formule filosofice care, deşi nu datează din secolul lui Platon, au o vechime respectabilă" .1 Cea mai mare parte dintre ideile despre numere pe care le prezintă Psellos În tratatul lui aparţine, Într-adevăr, sectei pitagoreice, În forma pe care ea a luat-o sub influenţa Fizicii lui Aristotel, mai ales sub cea a teoriei lui despre formă şi materie, dar sinteza filosofică a tuturor categoriilor numerelor În raporturile lor reciproce este, după mărturia lui Psellos, clar neoplatonică. 2 Există mai Întâi, zice Psellos, numărul inteligibil, prim şi suprem, apoi numărul matematic şi În final numărul fizic.3 Numerele fizice sunt raţiunile inerente În corpurile din lumea sensibilă, fie deoarece le determină forma lor sau că le con
ţin materia, fie că sunt cauza lor suficientă şi principiul mişcării lor. Nu există nimic, nici chiar sănătatea, bolile şi moartea a căror substanţă să nu fie constituită din măsura numerelor.4 ,,Îmi dau seama bine", spune Psellos, ,,cât de dificil este să demonstrăm tot ce se spune despre numerele fizice; dar toate acestea au fost spuse de cei din vechime şi noi suntem de acord cu ele"5• Cum există
numere pentru corpurile lor fizice, există şi numere pentru valorile lor morale. Măsura nu este oare prima contemplată În substanţa numerelor? Iar cu măsura, sfârşitul, perfectul, ordinea, mijlocul, proporţia.6 Facultăţile sufletelor sunt raportate la numere. Mintea este Unul deoarece cunoaşte imediat; ştiinţa şi raţiunea sunt diada, deoarece cunosc prin mijlocire; numărul suprafeţei plane este opinia, iar numărul corpului solid este senzaţia.7
Iamblichus, spune Psellos, a scris aritmetica naturilor superioare
1 Revue des Etudes grecques, 1892, p. 343.
2 Ibid., 346.
3 Ibid., 344.
4 Ibid., 344-345.
5 Ibid., 345.
6 Ibid., 346.
7 Jbid., 1892, p. 346; cf. Hermes, 1899, p. 318.
258
B ASI LE TATA K I S
