68
Art. 3
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
4.11.11. Cererea în declararea nulităţii absolute sau, după caz, a nulităţii relative aunui contract de împrumut de consumaţie
Potrivit art. 2.158 alin. (1) C. civ., împrumutul de consumaţie este contractul princare împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunurifungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după
o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşinatură şi calitate.
În conformitate cu art. 2.167 C. civ., dispoziţiile referitoare la împrumutul cu dobândă
sunt aplicabile, în mod corespunzător, ori de câte ori, în temeiul unui contract, se naşte şio obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, în măsuraîn care nu există reguli particulare privind validitatea şi executarea acelei obligaţii.
Art. 2.168 C. civ. prevede că dobânda se poate stabili în bani ori în alte prestaţii suborice titlu sau denumire la care împrumutatul se obligă ca echivalent al folosinţei capitalului.
În continuare, art. 2.169 C. civ. prevede că suma de bani împrumutată este purtătoarede dobândă din ziua în care a fost remisă împrumutatului.
Împrumutul de consumaţie este un contract real (predarea sumei de bani saua altor bunuri împrumutate constituie o condiţie pentru încheierea contractului) şiunilateral (în sarcina împrumutătorului nu se nasc, de principiu, obligaţii, ci numai înaceea a împrumutatului).
În ipoteza în care cererea în declararea nulităţii împrumutului de consumaţie esteformulată de către împrumutător, indiferent dacă împrumutul de consumaţie este cusau fără dobândă remuneratorie, acesta tinde să îşi protejeze dreptul asupra bunuluiîmprumutat, urmărind, ca efect al nulităţii, restituirea acestuia în propriul patrimoniu.
În acest caz, taxa judiciară de timbru trebuie stabilită potrivit art. 3 alin. (2) lit. a)teza I cu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la valoareade circulaţie a bunului împrumutat, valoare prevăzută de art. 31 alin. (2) din ordonanţă
şi apreciată la data înregistrării cererii la instanţă, sau, după caz, la cuantumul sumeiîmprumutate.
În ipoteza în care cererea în declararea nulităţii împrumutului de consumaţieeste formulată de către împrumutat, iar împrumutul de consumaţie este fără dobândă
remuneratorie, întrucât dreptul ce se tinde a fi protejat prin promovarea cererii nu poate fievaluat, din moment ce împrumutătorul nu a avut de executat vreo prestaţie susceptibilă
de evaluare în favoarea împrumutatului pe parcursul derulării contractului, apreciem că
aceasta se impune a fi timbrată cu o taxă judiciară în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 27
din ordonanţă.
În schimb, în ipoteza în care cererea în declararea nulităţii împrumutului deconsumaţie este formulată de către împrumutat, iar împrumutul de consumaţie este cudobândă remuneratorie, acesta tinde să îşi protejeze dreptul de creanţă având ca obiectdobânda remuneratorie, urmărind, ca efect al nulităţii, restituirea (atunci când a procedatla plata dobânzii) sau, după caz, păstrarea în propriul patrimoniu a sumei de bani ceconstituie dobânda (atunci când nu a procedat încă la plata dobânzii).
În acest caz, taxa judiciară de timbru trebuie stabilită potrivit art. 3 alin. (2) lit. a)teza I cu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la cuantumuldobânzii remuneratorii (sumă de bani) aferente sumei de bani împrumutate, calculată de la
O.U.G. NR. 80/2013
