Art. 5. [Taxele judiciare de timbru aferente cererilor în materie de dezbateresuccesorală judiciară, cererilor vizând sarcinile coproprietăţii, cererilor departaj judiciar, cererilor de raport al donaţiilor şi cererilor de reducţiune aliberalităţilor excesive]
(1)
Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:
a)
stabilirea bunurilor supuse împărţelii - 3% din valoarea acestora;b)
stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruicoproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar;
c)
creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea deproprietate comună - 3 % din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită;d)
cererea de raport - 3% din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;e)
cererea de reductiune
I
a liberalitătilor
f
excesive - 3% din valoarea părtii
f
de
rezervă supusă reîntregirii prin reducţiunea liberalităţilor;
f)
cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia -
3 % din valoarea masei partajabile.
(2)
Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute de alin. (1) se formulează
în cadrul aceleiaşi acţiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5 % din valoareamasei partajabile.
COMENTARIU
§1. Domeniul de reglementare al art. 5 din ordonanţă
În primul rând, apreciem că denumirea de „cereri în materia partajului judiciar",folosită în enunţul introductiv al art. 5 alin. (1) din ordonanţă, a avut la bază intenţia legiuitorului ca acest text legal să fie redactat într-o manieră care să corespundă, în mare parte,conţinutului art. 984 alin. {l) C. proc. civ., a cărui denumire marginală este „Partajul judiciar".
Potrivit art. 984 alin. {l) C. proc. civ., dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nuîncheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse
împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute
din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii; dacă seîmparte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriileşi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.
Astfel, comparând o parte dintre termenii folosiţi în cuprinsul art. 5 alin. (1) dinordonanţă şi în art. 984 alin. {l) C. proc. civ., se observă că aceştia sunt identici.
În accepţiunea art. 984 alin. {l) C. proc. civ., stabilirea bunurilor supuse împărţelii,a calităţii de coproprietar şi a cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia constituie o operaţiuneanterioară efectuării partajului, fără însă ca aceasta să implice, în mod necesar, în toatecazurile, formularea unor capete de cerere având asemenea obiecte.
Astfel, există ipoteze în care aceste aspecte doar fundamentează cauza juridică acererii de partaj, caz în care instanţa le va analiza în cuprinsul considerentelor hotărâriijudecătoreşti, neurmând a fi cuprinse şi în dispozitivul acesteia. De exemplu, reclamantul,coproprietar al unui bun dobândit împreună cu pârâtul printr-un contract de vânzare,care a formulat o cerere de partaj a acestui bun, nu trebuie să învestească instanţa şicu alte două capete de cerere având ca obiect stabilirea bunurilor supuse împărţelii şistabilirea calităţii de coproprietar şi a cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia, din moment ceaceste date rezultă, cu claritate, din contractul de vânzare şi nu presupun, în sine, vreojudecată distinctă. Un alt exemplu în acelaşi sens este reprezentat de ipoteza în care, în
