131 Problema a făcut obiect de dezbatere în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile alecurţilor de apel - Curtea de Apel Piteşti, 14-15 noiembrie 2019; minuta întâlnirii se găseşte pesite-ul www.inm-lex.ro; punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii a fost redactatde D.N . THEOHARI şi este expus în cadrul prezentei lucrări într-o formă completată; participanţii laîntâlnire şi-au însuşit, în unanimitate, soluţia expusă în punctul de vedere al I.N.M.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 5
117
În primul rând, prin coroborarea art. 5 alin. (1) lit. f) cu art. 31 alin. (3) din ordonanţă,taxa judiciară de timbru aferentă cererii de partaj al unui imobil este de 3% din valoareaimpozabilă a acestuia; în ipoteza în care valoarea impozabilă este derizorie, procentul cedetermină taxa judiciară de timbru în discuţie se va raporta la valoarea orientativă dingrilele notariale.
În al doilea rând, valoarea imobilului ce se impune a fi stabilită prin expertizatehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare dispusă spre administrareîn proces este valoarea de circulaţie a acestuia, ce trebuie avută în vedere de instanţă
la momentul pronunţării soluţiei în vederea fixării cuantumului suitei în ipoteza în carepartajul se efectuează prin atribuire.
Din cele două premise indicate mai sus rezultă concluzia fermă că valoarea imobiluluiîn raport de care se stabileşte taxa aferentă cererii de partaj, în accepţiunea noii reglementăriinstituite în materia taxelor judiciare de timbru, este diferită de cea în funcţie de carese fixează obiectivul expertizei tehnice judiciare în specialitatea evaluarea proprietăţiiimobiliare.
Aşadar, taxa judiciară de timbru nu se mai determină în raport de valoarea decirculaţie a imobilului supus partajării, astfel cum rezulta din art. 3 lit. c) coroborat cu art. 20
alin. (2) din vechea reglementare în materie, respectiv din Legea nr. 146/1997, în cuprinsulcăreia nu se găsea vreun text legal echivalent art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, art. 36 alin. (1) din ordonanţă, potrivit căruia, dacă în momentul înregistrăriisale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar în cursulprocesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanţava pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenulstabilit de instanţă, nu este aplicabil ipotezei în discuţie, pentru următoarele argumentepunctuale:
cererea de chemare în judecată nu suferă o modificare a obiectului său, modificarece ar putea rezulta din formularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 C. proc. civ.111,astfel încât nu se poate pune problema existenţei unui „obiect iniţial" şi a unui „obiectmodificat"; obiectul procesului este reprezentat, pe întregul său parcurs, de partajul aceluiaşibun; de altfel, nu se poate considera nici că valoarea obiectului cererii de partaj a suferito modificare în cazul dat, din moment ce legea fixează, la momentul înregistrării cererii1'1 Art. 204, având denumirea marginală „Modificarea cererii de chemare în judecată", areurmătorul conţinut:
(1)
Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii,numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânareapricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, subsancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată
de reclamant la dosarul cauzei.
(2)
Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiileverbale făcute în instanţă când:
1.
se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;
2.
reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;3.
se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;4.
se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atuncicând cererea în constatare este admisibilă.
