468
Art. 33
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
nulităţii, reprezentată de lipsurile cererii de chemare în judecată, a dispărut, acestea fiindcomplinite de către reclamant până la momentul anulării cererii în condiţiile art. 200
alin. (4) C. proc. civ.; actul de procedură complinitor, formulat peste termenul de 10 zile, nueste lovit de nulitate ca urmare a incidenţei sancţiunii decăderii, prin raportare la art. 185
alin. (1) C. proc. civ., întrucât domeniul de aplicare al decăderii vizează exercitarea tardivă
a unui drept procesual, iar nu a unei obligaţii; în acest caz, reclamantul avea de îndeplinit oobligaţie procedurală, iar executarea acesteia peste termen nu poate conduce la aplicareasancţiunii decăderii (instanţa nu poate dispune decăderea din executarea unei obligaţii,ci numai din exercitarea unui drept);
scopul instituirii normelor legale ce reglementează regularizarea, şi anume ordonareaprocesului civil încă de la debutul său, astfel încât să fie asigurate premisele soluţionăriicauzei cu celeritate, într-un cadru procesual clar determinat, a fost atins prin complinirealipsurilor de către reclamant, chiar şi peste termen;
adoptarea soluţiei contrare ar fi de natură doar să implice cheltuieli suplimentareşi prelungirea inutilă a duratei procedurii judiciare [soluţionarea cererii de reexaminare, înipoteza formulării acesteia; înregistrarea unei noi cereri de chemare în judecată identiceşi formarea unui nou dosar, care va fi repartizat aceluiaşi complet, în temeiul art. 106
alin. (1) şi (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreştjl11];soluţia contrară este inechitabilă faţă de reclamantul care totuşi şi-a îndeplinitobligaţiile înainte de anularea cererii şi care, în cazul dispunerii sancţiunii, va fi privat dejumătate de taxa judiciară de timbru achitată, prin raportare la art. 45 alin. (1) lit. d) teza Işi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.
Opinia indicată anterior nu este valabilă însă în ipoteza în care reclamantul a depusla dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru abia la momentul soluţionării cereriide reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii principale, potrivitart. 200 alin. (5) C. proc. civ. În acest caz, cauza nulităţii nu a dispărut până la momentulpronunţării de către instanţă a soluţiei de anulare a cererii principale, astfel încât nu esteincident art. 177 alin. (3) C. proc. civ.
aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 200 alin. (2) [în prezent, alin. (4) - n.n.] NCPC. Acesteatrebuie interpretate corelat cu cele ale alin. (2) din art. 177, conform cărora nulitatea nu poate fiacoperită dacă a intervenit decăderea. Dispoziţiile art. 177 alin. (3) NCPC trebuie înţelese în sensulcă actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării instanţei a dispărut cauzaacesteia, când actul prin care s-a realizat înlăturarea cauzei de nulitate este unul valabil. În cazulîn care actul modificator sau completator, menit să înlăture cauza nulităţii, este el însuşi lovit denulitate pentru depăşirea termenului în care trebuia făcut, aşa cum prevede art. 185 alin. (1) teza liNCPC, este evident că înlăturarea cauzei de nulitate este numai aparentă şi neproducătoare deefecte juridice, sancţiunea neputând fi evitată. O soluţie contrară este greu de admis şi ar fi chiarpericuloasă deoarece ar lăsa loc abuzului şi subiectivismului în privinţa duratei de timp «lăsatesă treacă » între expirarea termenului de 10 zile şi cel al pronunţării asupra îndeplinirii obligaţiilorimpuse în procedura regularizării".
111 În conformitate cu art. 106 alin. (1) din regulament, dacă ulterior înregistrării unei cereri seconstată că la instanţă s-a depus cel puţin o cerere formulată de aceleaşi părţi, chiar împreună cualtele, având unul dintre obiectele iniţiale şi aceeaşi cauză, toate cererile vor fi repartizate primuluicomplet învestit dacă cererile nu au fost soluţionate încă.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, prevederile alin. (1) se aplică şi dacă, printre altele, primulcomplet învestit a anulat cererea pentru neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 194-197
C. proc. civ.
