O.U.G. NR. 80/2013
Art. 33
469
Apreciem însă că, dacă instanţa a anulat cererea principală, deşi, la momentulpronunţării acestei soluţii, reclamantul complinise lipsurile sesizate, chiar şi ulterior expirăriitermenului de 10 zile de regularizare, dispărând, ca atare, cauza de nulitate, în condiţiileart. 177 alin. (3) C. proc. civ., cererea de reexaminare se impune a fi admisă, întrucât măsuraanulării a fost dispusă eronat, cu nesocotirea dispoziţiei legale menţionate.
3.1.4.2. Anularea, În parte, a cererii principale alcătuite din mai multe capete
O chestiune dezbătută în practica judiciară a privit posibilitatea judecătorului de adispune sau nu anularea parţială a cererii principale în aplicarea art. 200 alin. (4) C. proc. civ.
Această chestiune vizează, de exemplu, ipoteza în care cererea principală este formată dinmai multe capete, dintre care unele au fost timbrate, iar altele nu, iar reclamantul nu şi-aîndeplinit, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (3) teza I C. proc. civ., obligaţiade a depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente capetelor decerere netimbrate.
În opinia noastră, în cazul dat, cererea principală se impune a fi anulată în parte, întemeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ. coroborat cu art. 34 alin. (2) din ordonanţă; potrivitacestui din urmă text legal, dacă la momenţul înregistrării cererii au fost timbrate doar oparte din capetele de cerere, acţiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capetede cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.
În acest caz, comunicarea cererii principale către pârât, potrivit art. 201 alin. (1)C. proc. civ., se impune a fi amânată până la data expirării termenului de formulare acererii de reexaminare împotriva încheierii de anulare parţială a acesteia, pronunţată încondiţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., sau, după caz, până la data soluţionării definitivea cererii de reexaminare în discuţie.
Dacă nu s-a formulat cerere de reexaminare sau dacă aceasta a fost respinsă,pârâtului i se vor comunica cererea principală, dar şi încheierea de anulare în parte aacesteia, pentru a nu formula apărări, în cuprinsul întâmpinării, şi împotriva unor capetede cerere anulate.
3.1.4.3. Tipul şedinţei de judecată În care se verifică incidenţa sancţiunii anulării cererii
principale
Potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., anterior modificării sale prin Legea nr. 310/2018,dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu erau îndeplinite în termenulprevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispunea anularea cererii.
În prezent, textul legal menţionat, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, areurmătorul conţinut: ,,Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzutela art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu suntîndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii".
Se observă, printre altele, eliminarea din cuprinsul textului a menţiunii privindcamera de consiliu ca tip al şedinţei de judecată în care se verifică incidenţa sancţiuniianulării cererii principale. În acest context, soluţia legală ar fi aceea ca verificarea în discuţiesă aibă loc fie în şedinţă publică, fie, după caz, în cameră de consiliu, în funcţie de tipulde şedinţă prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii principale.
De pildă, o cerere promovată pe calea procedurii speciale a evacuării din imobilelefolosite sau ocupate fără drept se va anula, potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., în şedinţă
470 Art. 33
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
de cameră de consiliu, întrucât procedura de evacuare respectivă, în întregul său, sesoluţionează în cameră de consiliu, potrivit art. 1.042 alin. (2) C. proc. civ.
Nu se poate susţine, în mod întemeiat, teza caracterului necontencios al etapeiregularizării cererii principale, din moment ce caracterul contencios sau necontenciosal procedurii se stabileşte pentru întregul proces în funcţie de finalitatea urmărită prinintroducerea cererii formulate.
Potrivit art. 527 C. proc. civ., cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie deintervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă
persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luareaunor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor cărţiia III-a a Codului de procedură civilă.
