numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, iar în conformitate cualineatul următor al aceluiaşi articol, cu acordul expres al părţilor, aceasta poate fi făcută şi în instanţade apel. Cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant sau de intervenientul principal seva depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, potrivitart. 73 alin. (2) C. proc. civ. Cererea reconvenţională, precum şi cererea de chemare în garanţieformulate de pârât se vor depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înainteaprimei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată,prin raportare la art. 209 alin. (4) şi art. 73 alin. (3) C. proc. civ.
Având în vedere că pentru unele dintre aceste cereri nu s-ar putea efectua procedu raregularizării reglementată de art. 200 C. proc. civ., dat fiind momentul formulării lor, ulterior acordăriiprimului termen de judecată, apreciem că urmarea procedurii în discuţie doar pentru cererileincidentale depuse la dosar anterior primului termen de judecată ar însemna stabilirea unui regimjuridic distinct pentru aceeaşi cerere, care nu şi-ar putea găsi justificarea doar în argumentul formulăriilor în etape distincte ale procesului. Astfel, o soluţie contrară ar conduce la concluzia inechitabilă
ca, pentru o cerere de intervenţie voluntară principală, anulată în cadrul procedurii prevăzute deart. 200 C. proc. civ., părţile să aibă la îndemână doar calea cererii de reexaminare pentru desfiinţareaacestei soluţii, cerere ce intră în competenţa aceleiaşi instanţe, în timp ce pentru o altă cerere deintervenţie voluntară principală, afectată de aceleaşi lipsuri ca şi prima, dar depusă ulterior acordăriiprimului termen de judecată, în cadrul aceluiaşi proces, părţile să aibă dreptul de a declara apelîmpotriva soluţiei de respingere a acesteia, apel ce intră în competenţa instanţei superioare.
regularizarea cererilor incidentale în cadrul procedurii prevăzute de art. 200 C. proc. civ. arconduce la amânarea acordării primului termen de judecată şi, ca atare, la întârzierea soluţionăriicererii principale, în condiţiile în care, la acest moment procesual, reclamantul nu ar putea să solicitedisjungerea lor, potrivit art. 66 alin. (2), art. 74 alin. (4) şi art. 210 alin. (2) C. proc. civ., ce implică
contradictorialitate în soluţionare;
- art. 209 alin. (5) teza a li-a C. proc. civ. face trimitere exclusiv la art. 201, iar nu şi la art. 200
din acelaşi act normativ, art. 201 reglementând procedura de comunicare a actelor procedurale şi defixare a primului termen de judecată. Sintagma „constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute delege pentru cererea de chemare în judecată", menţionată în partea de început a alin. (1) al art. 201
C. proc. civ., priveşte cererea principală, scopul trimiterii art. 209 alin. (5) teza a li-a C. proc. civ. laart. 201 constituindu-l comunicarea cererii reconvenţionale, aspect care reiese şi din faptul că primateză a alin. (5) al art. 209 vizează o atare comunicare.
Art. 34. [Timbrarea cererilor alcătuite din mai multe capete şi a celor incidentale cu natură juridică de cerere de chemare în judecată]
(1)
Când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxajudiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după
natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
(2) Dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte dincapetele de cerere, acţiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete decerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.
(3)
Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum şilll cererilede chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă
aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală.
COMENTARIU
§1. Clasificarea cererilor în justiţie după criteriul căii procedurale alese departe pentru deducerea pretenţiei sau situaţiei juridice spre soluţionare instanţeijudecătoreşti
Art. 30 C. proc. civ., a cărui denumire marginală este „Cereri în justiţie", are următorulconţinut legal:
(1)
Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea înjustiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.
(2)
Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.
(3)
