O.U.G. NR. 80/2013
Art. 34 511
cursul judecăţii şi care nu modifică valoarea taxabilă a cererii sau caracterul cererii iniţialenu se taxează .
Cererile specificate anterior nu au natura juridică de cerere de chemare în judecată.
Ca argumente de text, este de observat în acest context că, în privinţa cererii de intervenţieprincipală şi a cererii de chemare în garanţie, art. 62 alin. (1) şi, respectiv, art. 73 alin. (1)C. proc. civ. au indicat în mod expres fa ptul că aceste două cereri se formulează în formaprevăzută pentru cererea de chemare în judecată; în schimb, în ceea ce priveşte cerereade intervenţie accesorie, art. 63 alin. (1) C. proc. civ. a a rătat că aceasta va fi făcută în scrisşi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1) din acelaşi cod, care se va aplicaîn mod corespunzător; cu referire la cererea de chemare în judecată a a ltei persoaneşi cererea de arăta re a titu larului d reptu lui, art. 69 alin. (1) şi, respectiv, art. 76 teza IC. proc. civ. prevăd că aceste două cereri trebuie să fie motivate; Codul de procedură civilă
nu prevede în legătură cu cererile în discuţie faptul că s-a r formula în forma prevăzută
pentru cererea de chemare în judecată, tocmai, apreciem noi, în considerarea faptuluică nu au o asemenea natură juridică.
De asemenea, cererea de intervenţie voluntară accesorie constituie o cerere înjustiţie în cadrul căreia se susţine poziţia procesuală a uneia dintre părţile iniţiale; cererea dechemare în judecată a altor persoane reprezintă o cerere în justiţie prin care se urmăreşteatragerea în proces a unui terţ cu scopul de a îi face hotărârea judecătorească pronunţată
în proces opozabilă fără posibilitatea ca acesta să facă, într-un alt proces, potrivit legii,dovada contrară111; cererea de arăta re a titularului d reptului este cererea în justiţie prin111 În ceea ce priveşte natura juridică a cererii de chemare în judecată a altor persoane, a sevedea D.N. THEOHARI, în G. BOROI (coord.), op. cit., voi. I, p. 231-234. În acest sens, s-au reţinuturmătoarele: ,,Pentru stabilirea naturii juridice a cererii de chemare în judecată a altor persoanecare ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul trebuie pornit de la premisa de principiucă niciunei persoane nu i se pot acorda drepturi printr-o hotărâre judecătorească în lipsa formulăriide către aceasta a unei cereri sau împotriva voinţei sale.
Astfel, apreciem că, dacă terţul este introdus în proces prin intermediul cererii de intervenţieforţată în discuţie, în măsura în care acesta, la rândul său, nu formulează o cerere de intervenţieprincipală, prin hotărârea pronunţată în cauză nu se pot stabili drepturi în favoarea sa, cu excepţiacazurilor derogatorii reglementate de art. 71 NCPC.
Efectul de principiu produs de hotărârea judecătorească în privinţa intervenientului forţateste acela că soluţia pronunţată cu privire la drepturile şi obligaţiile statuate între părţile iniţiale îiva fi opozabilă, având efect de lucru judecat, prin raportare la art. 431 alin. (2) NCPC, nefiind admisă
proba contrară într-un eventual litigiu ulterior. Utilitatea acestei cereri de intervenţie rezidă înpreîntâmpinarea declanşării unui nou proces între terţ şi una dintre părţile iniţiale, cunoscându-seefectul de lucru judecat al primei hotărâri judecătoreşti, opozabile tuturor părţilor care au participatîn acel litigiu.
Spre exemplu, în cadrul raporturilor juridice obligaţionale cu pluralitate de creditori, înipoteza respingerii cererii principale formulate de către unul dintre creditori împotriva debitorului, caurmare a invocării de către acesta din urmă a rezoluţiunii de drept a contractului care a dat naşteredreptului de creanţă, hotărârea pronunţată în cauză îi va fi opozabilă şi celuilalt creditor, introdusforţat prin intermediul cererii în discuţie, astfel încât, într-un eventual litigiu ulterior promovat deacesta din urmă împotriva debitorului, i se va opune efectul de lucru judecat al hotărârii respective,în temeiul art. 431 alin. (2) NCPC, respectivul creditor nemaiputând propune probe de natură ademonstra contrariul a ceea ce s-a stabilit prin prima hotărâre judecătorească, chiar şi în situaţiaîn care nu le-a administrat în primul litigiu.
Dispoziţiile art. 70 NCPC, potrivit cărora cel chemat în judecată dobândeşte poziţia procesuală
de reclamant, vizează calitatea terţului în ansamblul litigiului iniţial, iar nu calitatea cu care figurează
