şi nu sunt, în opinia noastră, supuse taxei judiciare de timbru. Argumentele menţionateanterior în privinţa netimbrării cererii de intervenţie accesorie, cererii de chemare înstabilirea persoanei care este titularul dreptului reclamat prin cererea principală, în vederea liberăriipârâtului de executarea obligaţiei instituite în sarcina sa.
Această formă de intervenţie forţată este promovată de reclamant/pârât/intervenient principalîmpotriva terţului, poziţia intervenientului forţat de reclamant în ansamblul litigiului nefiind de natură
să-i confere posibilitatea de a obţine drepturi în propriul patrimoniu prin hotărârea judecătorească
ce va fi pronunţată în cauză, cu excepţia situaţiilor derogatorii reglementate de art. 71 NCPC".
111 Stabilirea naturii juridice şi a procedurii aplicabile în cazul cererilor de intervenţie formulatede terţi în procedura necontencioasă a constituit obiect de practică judiciară neunitară. Problemaa făcut obiect de dezbatere în cadrul Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturiicu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel - Curtea de Apel
514
Art. 34
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
judecată a altei persoane şi cererii de arătare a titularului dreptuluW1 se aplică în modcorespunzător şi cererilor de intervenţie în discuţie.
Oradea, 6-7 iunie 2019; minuta întâlnirii se găseşte pe site-ul www.inm-lex.ro; punctul de vedere alInstitutului Naţional al Magistraturii a fost redactat de C.M . SOLOMON şi este expus în continuare:
„Potrivit art. 61 alin. (2) C. proc. civ., intervenţia este principală când intervenientul pretindepentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. Art. 61
alin. (3) prevede că intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.
Rezultă din dispoziţiile legale precitate că premisa formulării cererilor de intervenţie analizateeste un proces în curs de desfăşurare ce vizează soluţionarea unei cereri prin care se urmăreştestabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.
Apreciem că, în raport de domeniul de aplicare al procedurii necontencioase, astfel cumacesta rezultă din art. 527 C. proc. civ., care este circumscris cererilor pentru soluţionarea căroraeste nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă
persoană, dispoziţiile art. 61-67 C. proc. civ. care reglementează cererea de intervenţie voluntară
sunt incompatibile cu natura necontencioasă a cererii, în accepţiunea dispoziţiilor art. 536 alin. (1)C. proc. civ.
Prin urmare, o astfel de cerere de intervenţie a unui terţ în proces nu va fi supusă proceduriide judecată reglementate de art. 64 C. proc. civ., neparcurgând, ca atare, etapa admisibilităţii înprincipiu.
Pornind de la premisele menţionate, rezultă că cererea de intervenţie în materie necontencioasă
