556
Art. 39
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
fost deja examinată de Curtea Constituţională, care a statuat în mod consecvent, prinnumeroase decizii, că aceste prevederi legale nu sunt afectate de viciul neconstituţionalităţii.
Prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completărileulterioare, nu pot constitui suport logic şi juridic pentru diminuarea sau înlăturarea încăile de atac a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru stabilite de instanţele de fondşi de apel. Textul legal menţionat are în vedere situaţia în care instanţa judecătorească
învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că, în fazeleprocesuale anterioare, «taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal»,nicidecum situaţia în care partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată pretindecă nu datorează taxa de timbru sau că suma stabilită este prea mare.
Singura soluţie pe care instanţa judecătorească superioară, învestită cu soluţionareaunei căi de atac, o poate dispune în temeiul textului menţionat este aceea de obligare apărţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente stadiului/stadiilor procesuale anterioare,urmând ca dispozitivul hotărârii să constituie titlu executoriu.
Ca atare, prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şicompletările ulterioare (a căror finalitate constă în obligarea părţii la plata taxei de timbruaferente etapei procesuale anterioare, neachitate), nu pot reprezenta o bază legală prinprisma căreia instanţa de control judiciar, în apel sau în recurs, să poată examina criticilepărţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a unei taxe de timbru în faza procesuală
anterioară, critici care au ca scop diminuarea sau înlăturarea acestei obligaţii".
Prin urmare, ţinând cont de caracterul special al normei ce reglementează cerereade reexaminare, orice altă cale de atac (apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire etc.)prin care subiectul taxabil critică exclusiv modul de stabilire a taxei judiciare de timbru decătre instanţa a cărei hotărâre o atacă se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, ca urmare aadmiterii excepţiei inadmisibilităţii promovării ei. Această soluţie este valabilă indiferentdacă subiectul taxabil a formulat sau nu cerere de reexaminare împotriva modului destabilire a taxei judiciare de timbru111.
Nu împărtăşim însă argumentul instanţei supreme în sensul că „aspectele dezlegateprin încheierea irevocabilă pronunţată în temeiul articolului anterior menţionat [art. 18
din Legea nr. 146/1997 - n.n.] intră în puterea lucrului judecat", întrucât încheierea îndiscuţie era pronunţată în procedură necontencioasă, motiv pentru care nu avea autoritatede lucru judecat, potrivit art. 337 C. proc. civ. 1865121.
111 A se vedea şi D.L. BĂLDEAN, G.C. FRENŢIU, op. cit., p. 154. Autoarele au arătat următoarele:
„Consecinţa nepromovării unei cereri de reexaminare o reprezintă definitivarea cuantumului taxeijudiciare de timbru şi imposibilitatea supunerii oricăror aspecte legate de modul de stabilire aacesteia în altă cale de atac, nici măcar cea a fondului pricinii".
Totodată, a se vedea şi D. TĂTĂRUŞANU, op. cit., p. 154. Autoarea a arătat următoarele: ,,Termenul de formulare a cererii de reexaminare este un termen de decădere; partea care nu a formulatcererea în termenul de 3 zile de la data stabilirii sau comunicării taxei de timbru este decăzută dindreptul de a invoca aspecte de natura acestei cereri. Aceasta nu are de ales între a formula cererede reexaminare sau a invoca în căile de atac apărările sale vizând timbrarea".
121 Potrivit art. 337 C. proc. civ. 1865, încheierile [pronunţate în procedura judiciară
necontencioasă - n.n.] nu au puterea lucrului judecat.
A se vedea, pentru dezvoltări, punctul 1.1. din secţiunea §1 a comentariului aferent art. 39
din ordonanţă.
