Potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând lajudecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
Ipoteza vizată de art. 45 alin. (1) lit. d) teza a li-a din ordonanţă este aceea în carereclamantul a renunţat la judecată, prin cerere scrisă, anterior comunicării cererii dechemare în judecată către pârât.
La fel ca şi art. 406 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 45 alin. (1) lit. d) teza a li-a dinordonanţă are în vedere nu numai renunţarea la cererea principală, dar şi la o cerereadiţională sau la una incidentală.
În conformitate cu art. 45 alin. (2) teza I din ordonanţă, în cazul prevăzut la alin. (1)lit. d), se restituie jumătate din taxa plătită.
În considerentele Deciziei nr. 328/2022111, Curtea Constituţională a reţinuturmătoarele:
„24. ( ... ) Cu privire la nerestituirea taxei judiciare de timbru, în situaţia în carereclamantul renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, Curtea a reţinut că legiuitorulare în vedere faptul că, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze,mecanismul pe care îl presupun declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pusîn mişcare, ceea ce implică anumite cheltuieli. Totodată, având în vedere caracterul deserviciu public al justiţiei, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei judiciare de timbru însituaţia renunţării la un anumit moment la judecată nu se justifică, cu excepţia situaţiilorexpres prevăzute de lege. ( ... )
27. Referitor la susţinerile autoarei excepţiei formulate prin prisma unui cuantumîmpovărător al taxei judiciare de timbru care nu reprezintă o contra prestaţie în raport cuserviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândeşte caracterul unei sancţiuni care nuare nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către statul român, Curtea precizează
că taxele judiciare de timbru reprezintă acele sume de bani datorate bugetului public decătre persoanele fizice sau juridice care solicită şi beneficiază de un serviciu public dinpartea unor instituţii publice, fără, însă, ca acest serviciu să reprezinte o contra prestaţieperfect echivalentă a sumei de bani plătite. Restituirea acestor taxe reprezintă o opţiune111 Publicată în M. Of. nr. 862 din 1 septembrie 2022.
622
Art. 45
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
a legi u itoru lui, o facilitate pe ca re acesta o acordă în fu ncţie de specificul situaţiilorconcrete. Instituirea taxei judicia re de timbru este o aplicare a principiului consacrat deart. 56 alin. (1) din Constituţie privind contribuţiile financiare, dispoziţii potrivit cărora
«Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice».
Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, este la latitudinealegiuitorului sta bilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât şi a cazurilor în care sejustifică restituirea taxei de timbru".
O problemă ridicată în practica judiciară a privit posibilitatea restituirii sau a exonerăriide la plata taxei jud iciare de timbru în cazul în ca re reclamantul a renu nţat la judecată
ulterior încuviinţării ajutoru lui public judiciar sub forma eşalonării sau amânării, în totsau în parte, a plăţii a jumătate din taxa judiciară de timbru111•
„Din art. 45 din O.U.G. n r. 80/2013 rezultă că debitorul taxei judiciare de timbrusuportă doar jumătate din plata taxei de timbru dacă renunţă la judecată până la momentulcom u n ică rii cererii către pârât sau, în orice moment procesual, în cazul proceselor dedivorţ, independent de împrejurarea că taxa de timbru a fost achitată a nticipat sau, după
caz, debitorul taxei a beneficiat de facilităţi la plata taxelor judiciare de timbru.
Teza contrară ar duce la concluzia de neacceptat ca, spre deosebire de acel debitor altaxei care dispune pe deplin de mijloacele materiale necesare pentru a face faţă costuriloru n u i proces şi ca re aju nge în fi nal să ach ite jumătate din taxa jud iciară de tim bru, înipoteza renu nţă rii la judecată în condiţiile menţionate a nterior, beneficiarul ajutoruluipublic judiciar ca re, ca premisă, se află într-o situaţie financiară dificilă, incompatibilă cuplata integrală a taxei de timbru, să ajungă să suporte în final în integralitate taxa judiciară
de timbru, deşi situaţia în ca re se află este similară.
111 Problema a făcut obiect de dezbatere în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile alecurţilor de apel - Curtea de Apel Craiova, 26-27 mai 2022; minuta întâlnirii se găseşte pe site-ulwww.inm-lex. ro; punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii a fost redactat deC.M. SOLOMON şi este expus, în rezumat, în cadrul prezentei lucrări; în unanimitate, participanţii laîntâlnire şi-au însuşit opinia exprimată de I.N.M. cu privire la următoarele aspecte:Reclamantul care a renunţat la judecată înainte de comunicarea cererii de chemare înjudecată către pârât sau în orice moment procesual în cazul proceselor de divorţ, fiindu-i încuviinţatanterior ajutorul public judiciar sub forma eşalonării sau amânării, în tot sau în parte, a plăţii taxeijudiciare de timbru, este îndreptăţit la restituirea sumelor achitate ce depăşesc jumătate din taxajudiciară de timbru stabilită în sarcina sa. Dacă însă beneficiarul ajutorului public judiciar nu seaflă în ipoteza restituirii taxei judiciare de timbru, întrucât nu s-a achitat mai mult de jumătate dintaxa judiciară de timbru datorată, iar împotriva sa a fost declanşată executarea silită, acesta are laîndemână contestaţia la executare prin care să invoce stingerea creanţei fiscale în limita a jumătatedin taxa judiciară de timbru stabilită. Anterior declanşării executării silite împotriva sa, beneficiarulajutorului public judiciar are la îndemână formularea unei cereri de constatare a inexistenţei dreptuluide creanţă fiscală în limita a jumătate din taxa judiciară de timbru.
Participanţii au decis amânarea pentru o întâlnire ulterioară a discutării problemei de dreptreferitoare la identificarea temeiului juridic al acţiunii în constatare anterior menţionate, ca fiinddreptul comun în materie sau, după caz, art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.
În unanimitate, participanţii la întâlnire au apreciat că, în măsura în care instanţa învestită
cu soluţionarea cauzei, soluţionând cererea de constatare a inexistenţei dreptului de creanţă fiscală
în limita a jumătate din taxa judiciară de timbru, întemeiată pe art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, areţinut că nu este incident acest temei juridic, beneficiarul ajutorului public judiciar are la îndemână
formularea unei cereri de constatare a inexistenţei dreptului de creanţă fiscală în limita a jumătatedin taxa judiciară de timbru, potrivit dreptului comun în materie.
