Mai anevoioasă este însă identificarea mijlocului procesual aflat la îndemânabeneficiarului ajutorului public judiciar pentru a obţine efectul exonerării sale de jumătatedin taxa de timbru stabilită în sarcina sa, în contextul în care art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013
reglementează exclusiv cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
Apreciem că, atâta vreme cât nu a fost declanşată o procedură de executare silită
împotriva sa, beneficiarul ajutorului public judiciar are la îndemână formularea unei acţiuniavând ca obiect constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al organului fiscal în limitaa jumătate din taxa de timbru stabilită.
Dacă, dimpotrivă, s-a demarat o procedură de executare silită împotriva sa, acestapoate invoca pe calea contestaţiei la executare stingerea creanţei fiscale constând înjumătate din taxa judiciară de timbru.
Menţionăm că, deşi problema de practică neunitară a fost ridicată cu privire laipoteza renunţării reclamantului la judecată, în contextul încuviinţării cererii de ajutorpublic judiciar, pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie ar trebui aplicată şi pentru alteipoteze de restituire a taxei judiciare de timbru şi pentru cererile de acordare a facilităţilorla plata taxei judiciare de timbru formulate de persoana juridică.
În concluzie, reclamantul care a renunţat la judecată înainte de comunicarea cereriide chemare în judecată către pârât sau în orice moment procesual în cazul proceselor dedivorţ, fiindu-i încuviinţat anterior ajutorul public judiciar sub forma eşalonării sau amânării,în tot sau în parte, a plăţii taxei judiciare de timbru, este îndreptăţit la restituirea sumelorachitate ce depăşesc jumătate din taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa. Dacă
însă beneficiarul ajutorului public nu se află în ipoteza restituirii taxei judiciare de timbru,urmărind constatarea inexistenţei dreptului de creanţă fiscală în limita a jumătate dintaxa de timbru, ca efect al stingerii creanţei fiscale, are la îndemână, anterior declanşăriiexecutării silite împotriva sa, formularea unei cereri de constatare a inexistenţei dreptuluide creanţă fiscală în limita a jumătate din taxa judiciară de timbru, iar ulterior declanşăriiexecutării silite, contestaţia la executare prin care să invoce stingerea creanţei fiscale înlimita a jumătate din taxa judiciară de timbru stabilită".
1.5. Părţile dintr-un proces de divorţ au renunţat la judecată ori s-au împăcat
[art. 45 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013)
Potrivit art. 924 C. proc. civ., reclamantul poate renunţa la judecată în tot cursuljudecăţii, chiar dacă pârâtul se împotriveşte; renunţarea reclamantului nu are niciun efectasupra cererii de divorţ făcute de pârât.
Art. 925 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevede că soţii se pot împăca în tot cursuljudecăţii, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru; în acest caz, instanţa va lua act deîmpăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituireataxelor de timbru, dacă au fost achitate; oricare dintre soţi va putea formula o cerere nouă
pentru fapte petrecute după împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptele vechi.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 45
625
În conformitate cu art. 45 alin. (2) teza I din ordonanţă, în cazul prevăzut la alin. (1)lit. e), se restituie jumătate din taxa plătită.
Referirea art. 925 alin. (1) teza finală C. proc. civ. la „restituirea taxelor de timbru,dacă au fost achitate" nu are o semnificaţie diferită decât cea explicitată de art. 45 alin. (2)din ordonanţă.
1.6. Contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă [art. 45
alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013)
Pentru incidenţa art. 45 alj n. (1) lit. f) din ordonanţă este necesară întrunireacumulativă a două condiţii: contestaţia la executare să fi fost admisă prin hotărârejudecătorească şi hotărârea judecătorească să fi rămas definitivă.
În primul rând, considerăm că taxa judiciară de timbru a cărei restituire se poatedispune în temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din ordonanţă este cea aferentă soluţionăriicontestaţiei la executare, iar nu a unei căi de atac exercitate împotriva hotărârii judecătoreştipronunţate asupra contestaţiei.
Această concluzie îşi păstrează validitatea şi în ipoteza în care contestaţia laexecutare este admisă ca urmare a admiterii unei căi de atac. De exemplu, dacă în primă
instanţă contestaţia la executare a fost respinsă prin hotărâre judecătorească, iar apeluldeclarat împotriva acesteia a fost admis, hotărârea judecătorească fiind schimbată însensul admiterii contestaţiei la executare, contestatarul este îndrituit la restituirea taxeijudiciare de timbru aferente contestaţiei la executare, iar nu şi a taxei judiciare de timbruaferente apelului. În acest caz, raportat la art. 45 alin. (4) teza I din ordonanţă, cerereade restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus cererea, respectivprimei instanţe, iar nu instanţei de apel.
În al doilea rând, o problemă ridicată în practica judiciară a privit aspectul dacă taxajudiciară de timbru aferentă unei contestaţii la executare, ce a fost admisă prin hotărârejudecătorească definitivă, poate fi recuperată de contestatar şi sub forma cheltuielilorde judecată sau acesta are la îndemână numai calea cererii de restituire reglementate deart. 45 din O.U.G. nr. 80/2013111.
„Apreciem că, prin reglementarea explicită a acestei căi separate, autorul ordonanţeinu a vrut decât să excludă soluţia, de drept comun, a includerii unei asemenea taxejudiciare de timbru în cadrul cheltuielilor de judecată imputate intimatului care a pierdut încontestaţia la executare121• Totodată, s-a urmărit ca recuperarea de către contestatar a taxei111 Problema a făcut obiect de dezbatere în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile alecurţilor de apel - Curtea de Apel Cluj, 13-14 octombrie 2016; minuta întâlnirii se găseşte pe site-ulwww.inm-lex.ro; punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii a fost redactat deB. DUM ITRACHE şi este expus în cadrul prezentei lucrări; în unanimitate, participanţii la întâlnireşi-au însuşit soluţia expusă în punctul de vedere al 1.N.M.
121 Pentru opinia contrară, a se vedea A.M. Puiu, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 652-653. Autoareaa arătat următoarele: ,,Contestatarul căruia i-a fost admisă contestaţia la executare are două posibilităţide a-şi recupera suma avansată cu titlu de taxă judiciară de timbru achitată în considerarea contestaţieiadmise: fie solicită restituirea acestei sume în condiţiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, fie, dat fiindfaptul că această sumă a fost cheltuită cu necesitate de către contestatar pentru accesarea instanţeide executare, solicită rambursarea acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată, în condiţiileart. 453 C.pr.civ., de la partea care a pierdut procesul, urmând ca aceasta, în temeiul subrogării
