C. proc. civ. şi instanţa a luat act de renunţarea la judecată [art. 45 alin. (1) lit. g1)din proiect]
Potrivit art. 541 alin. (1) C. proc. civ., arbitrajul este o jurisdicţie alternativă avândcaracter privat.
Art. 542 C. proc. civ., având denumirea marginală „Obiectul arbitrajului", areurmătorul conţinut:
(1)
Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pecalea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitateapersoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărorapărţile nu pot să dispună.
(2)
Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numaidacă sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.
(3)
Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţieconomice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legeaori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.
În conformitate cu art. 549 alin. (1) C. proc. civ., convenţia arbitrală se poate încheiafie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal ori stabilită într-oconvenţie separată, la care contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 45
637
Art. 551 C. proc. civ., având denumirea marginală „Compromisul", are următorulconţinut:
(1)
Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionatpe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numelearbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazularbitrajului instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitateade desemnare a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectiveiinstituţii arbitrale.
(2)
Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja perolul unei alte instanţe.
Pentru a fi incident acest caz de restituire a taxei judiciare de timbru, este necesar atâtca părţile să fi încheiat un compromis, în sensul art. 551 C. proc. civ., cât şi ca reclamantulsă fi renunţat la judecata cererii, iar instanţa să fi luat act de exercitarea acestui actprocedural de dispoziţie. De asemenea, textul legal în discuţie se aplică nu numai înprivinţa taxei judiciare de timbru aferente unei cereri principale, ci şi a uneia aferente uneicereri adiţionale sau incidentale pentru care sunt întrunite condiţiile specificate anterior.
În conformitate cu art. 45 alin. (2) teza I din ordonanţă, în forma propusă spremodificare, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. g1), se restituie jumătate din taxa plătită.
Dreptul la restituirea taxei judiciare de timbru se naşte la data rămânerii definitivea hotărârii prin care instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecata cererii.
6.2. Părţile pun capăt procesului prin încheierea unei tranzacţii în condiţiile art. 438
şi urm. C. proc. civ. [art. 45 alin. (1) lit. i1) din proiect]
Art. 438 C. proc. civ., având denumirea marginală „Condiţiile în care se poate luaact de tranzacţie", are următorul conţinut:
(1)
Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentrua cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.
(2)
Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru dareahotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.
(3)
Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera deconsiliu.
În conformitate cu art. 45 alin. (2) teza I din ordonanţă, în forma propusă spremodificare, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. i1), se restituie jumătate din taxa plătită.
Dreptul la restituirea taxei judiciare de timbru se naşte la data rămânerii definitivea hotărârii de expedient.
