Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, dacă executarea contractului a devenitexcesiv de oneroasă din cauza unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar facevădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, instanţa poate să dispună:a)
adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şibeneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;
b)
încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.
În ceea ce priveşte cererea în adaptarea contractului, taxa judiciară de timbruse impune a fi stabilită potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă în funcţie de valoarea pecare reclamantul ar păstra-o în propriul patrimoniu atunci când prestaţia sa ar fi redusă,respectiv de valoarea pe care ar dobândi-o în propriul patrimoniu atunci când contraprestaţiacocontractantului ar fi majorată, întrucât acesta este folosul patrimonial pe care reclamantull-ar obţine în eventualitatea admiterii cererii.
În ceea ce priveşte cererea în încetarea contractului pentru impreviziune, taxajudiciară de timbru se impune a fi stabilită potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă în funcţiede valoarea pe care reclamantul ar păstra-o în propriul patrimoniu atunci când nu şi-ar maiexecuta în continuare prestaţia, întrucât acesta este folosul patrimonial pe care reclamantull-ar obţine în eventualitatea admiterii cererii.
4.11. Cererea în declararea nulităţii absolute sau, după caz, a nulităţii relative aunui act juridic patrimonial
În conformitate cu art. 3 alin. (2) lit. a) teza I din ordonanţă, se taxează potrivitalin. (1) [regimul juridic de drept comun în materie de timbrare stabilit pentru cererileevaluabile în bani - n.n.] acţiunea în constatarea nulităţii absolute şi acţiunea în anulareaunui act juridic patrimonial.
Reglementarea menţionată are la bază Decizia nr. 32/2008, pronunţată de ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite asupra unui recurs în interesul legii, prin care s-astabilit că sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatareaexistenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea,rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulatpetitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare111•
În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a arătat că „dreptul subiectiv cese cere a fi protejat în justiţie «transferă» caracterul său patrimonial sau nepatrimoniallitigiului însuşi şi, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structuraraportului juridic de drept substanţial, dedus judecăţii, intră un drept patrimonial, real saude creanţă; în consecinţă, ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se protejaun drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară; ( ... ) în cazulacţiunii în nulitatea (anularea) actului juridic, dreptul subiectiv are conţinut patrimonialatunci când el poate fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a căruidesfiinţare se urmăreşte; atunci când este vorba despre desfiinţarea unui contract devânzare-cumpărare, de locaţiune, donaţie etc., contracte ce au dat naştere unor drepturipatrimoniale, este evident că şi lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot1 1 A se vedea, pentru dezvoltări în privinţa acestei decizii a instanţei supreme, punctul 5.2. dinsecţiunea §5 a comentariului aferent art. 2 din ordonanţă.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 3
51
consecinţe patrimoniale şi, ca atare, acţiunea prin care se valorifică un asemenea drepteste patrimonială".
Potrivit art. 1.246 alin. (1) C. civ., orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilorcerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu seprevede o altă sancţiune. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că nulitatea poate fi absolută
sau relativă.
În conformitate cu art. 1.254 alin. (1) C. civ., contractul lovit de nulitate absolută sauanulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevedecă, în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte,în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639-1.647,chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
Potrivit art. 1.325 C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile legaleprivitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.
Prin „acţiunea în constatarea nulităţii" şi prin „acţiunea în anularea unui act juridicpatrimonial", ordonanţa a avut în vedere cererea al cărei obiect este reprezentat de declarareanulităţii absolute, respectiv cererea al cărei obiect este reprezentat de declararea nulităţiirelative a unui act juridic al cărui conţinut poate fi evaluat în bani, ambele cereri privindnulităţi judiciare.
În ipoteza nulităţii judiciare, cererea prin intermediul căreia se tinde la aplicareaacestei sancţiuni de drept civil unui act juridic are caracterul unei cereri în realizare, iar nual unei cereri în constatare, întrucât nulitatea se pronunţă în temeiul hotărârii judecătoreşti,neoperând anterior înregistrării cererii la instanţă, fie de drept, fie în virtutea convenţieipărţilor. În schimb, în ipoteza nulităţii amiabile sau a nulităţii de drept, o cerere în constatareaoperării acestei sancţiuni contravine art. 35 C. proc. civ.111, întrucât, conform exigenţeloracestui text legal, obiectul cererilor în constatare trebuie să fie reprezentat de constatareaexistenţei sau a inexistenţei unui drept, iar nu a unei sancţiuni civile.
Pentru a respecta cerinţele art. 35 C. proc. civ., obiectul cererii în constatareaoperării nulităţii de drept sau, după caz, a nulităţii amiabile se impune a fi reformulat decătre instanţă.
Astfel, dacă prestaţia decurgând din încheierea actului juridic lovit de nulitate nu afost executată încă de către reclamant, obiectul cererii în discuţie se impune a fi formulatîn sensul constatării inexistenţei dreptului pârâtului de a pretinde executarea actului juridicde către reclamant, cauza juridică a cererii, iar nu obiectul acesteia, fiind reprezentată deoperarea de drept sau în mod amiabil a nulităţii.
De exemplu, în cazul unui contract de vânzare lovit de nulitate, sancţiune ce a operatamiabil sau de drept, obiectul cererii trebuie formulat în sensul constatării inexistenţeidreptului pârâtului-vânzător de a pretinde preţul reclamantului-cumpărător. În acest caz,cererea constituie o „cerere în constatare" (cerere privind constatarea existenţei sauinexistenţei unui drept patrimonial}, a cărei taxă judiciară de timbru este reglementată
de art. 3 alin. (2) lit. b} din ordonanţă, iar nu o „cerere în constatarea nulităţii unui actjuridic patrimonial", a cărei taxă judiciară de timbru este reglementată de art. 3 alin. (2)lit. a} din acelaşi act normativ.
1'1 Art. 35 teza I C. proc. civ. prevede că acela care are interes poate să ceară constatareaexistenţei sau inexistenţei unui drept.
