54
Art. 3
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
(2)
În cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite dedrept cu dispoziţiile legale aplicabile.
(3)
Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unordispoziţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise.
În aplicarea acestui text legal, cererea de chemare în judecată poate avea ca obiectdeclararea nulităţii doar a unei clauze din contract, iar nu a contractului în întregul său.
Taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri se stabileşte prin raportare la valoareaobiectului său, ce coincide cu valoarea folosului patrimonial ce s-ar obţine, direct sau indirect,în patrimoniul titularului cererii în eventualitatea declarării nulităţii clauzei respective.
În ipoteza în care identificarea vreunui astfel de folos patrimonial nu este cu putinţă,cererea se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 27 dinordonanţă. În opinia noastră, este supusă acestei taxe judiciare de timbru cererea îndeclararea nulităţii unei clauze compromisorii ori a unei clauze care prevede obligaţiapărţilor de a comunica între ele într-o anumită modalitater11•
În funcţie de principalele categorii de acte juridice patrimoniale, având în vederecele prezentate anterior, considerăm că taxele judiciare de timbru aferente cererilor îndeclararea nulităţii absolute sau, după caz, relative a unui act juridic patrimonial pot fistabilite în modul ce va fi expus în continuare.
4.11.1. Cererea în declararea nulităţii absolute sau, după caz, a nulităţii relative a unuicontract de vânzare
Potrivit art. 1.650 alin. (1) C. civ., vânzarea este contractul prin care vânzătorultransmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bunîn schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. Alin. (2) al aceluiaşiarticol prevede că poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ aldreptului de proprietate sau orice alt drept.
111 A se vedea, pentru o opinie diferită, S. STOICESCU, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 40-41.
Autoarea a arătat următoarele: ,,Trebuie subliniat că vor exista însă situaţii în care configurarea unuialgoritm de evaluare a valorii acţiunii s-ar realiza cu reală dificultate. De pildă, acesta este cazulcererilor prin care se solicită anularea unei clauze atributive de competenţă sau anularea unei clauzede inalienabilitate. Situaţia este similară atunci când se solicită anularea unei clauze care prevedeobligaţia părţilor de a-şi transmite orice comunicări prin executor judecătoresc sau dreptul uneipărţi de a declara scadenţa anticipată. Este dificil de susţinut, raportat la considerentele DecizieiICCJ nr. 32/2008 pronunţate în recurs în interesul legii, că asemenea acţiuni ar fi neevaluabile înbani şi totuşi stabilirea unor parametri de evaluare este dificilă, dacă nu imposibilă. Apreciem că,în asemenea situaţii, se poate pune în vedere părţii obligaţia de a propune o valoare, care să nu fiederizorie, iar acţiunea urmează a fi timbrată la valoarea indicată".
Nu împărtăşim soluţia propusă de autoare, pentru următoarele considerente:reclamantului îi revine, potrivit art. 194 lit. c) teza I C. proc. civ., obligaţia indicării valoriiobiectului cererii, numai atunci când acesta este evaluabil în bani; atunci când valoarea obiectuluicererii nu este cu putinţă a fi stabilită, reclamantului nu i se poate pretinde indicarea unei valori;reclamantului, potrivit aceluiaşi text legal, nu îi revine numai obligaţia indicării valorii obiectuluicererii, atunci când acesta este evaluabil în bani, dar şi obligaţia justificării şi probării acestei valoriprin arătarea modului de calcul prin care s-a ajuns la determinarea valorii şi, respectiv, prin indicareaînscrisurilor corespunzătoare; astfel, valoarea obiectului cererii nu este stabilită aleatoriu, după
voinţa discreţionară a reclamantului, fiind supusă controlului instanţei.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 3
55
Printre obligaţiile principale ale părţilor contractului de vânzare, al căror obiecteste evaluabil în bani la momentul stabilirii taxei judiciare de timbru aferente cererii îndiscuţie, se numără obligaţia vânzătorului de a preda bunul, potrivit art. 1.672 pct. 2
C. civ., şi obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul vânzării, potrivit art. 1.719 lit. b) C. civ.
Contractul de vânzare lovit de nulitate nu mai produce efecte juridice, acesteafiind reprezentate de drepturile şi obligaţiile părţilor; ca atare, vânzătorul nu mai trebuiesă execute obligaţia de predare a bunului sau, după caz, este îndreptăţit la restituireaacestuia, iar cumpărătorul nu mai trebuie să execute obligaţia de plată a preţului sau,după caz, este îndreptăţit la restituirea acestuia.
Cu referire la vânzarea reglementată de art. 1.650 alin. (1) C. civ., în raport de celedouă prestaţii specificate anterior şi/sau de calitatea titularului cererii în cadrul raportuluijuridic dedus judecăţii prin cererea în declararea nulităţii unui contract de vânzare seprocedează la stabilirea taxei judiciare de timbru aferente acesteiar11•
Astfel, în ipoteza în care cererea este formulată de către vânzător, acesta tinde să
obţină, indirect, prin hotărârea judecătorească, dreptul de proprietate asupra bunuluivândut, urmărind, ca efect al nulităţii, restituirea bunului (atunci când a procedat la predareabunului) sau, după caz, înlăturarea obligaţiei sale de predare a acestuia către cumpărător(atunci când nu a procedat încă la predarea bunului).
În acest caz, taxa judiciară de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) teza Icu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la valoarea bunuluitransmis prin contractul de vânzare, valoare prevăzută de art. 31 alin. (2) din acelaşi actnormativ şi apreciată la data înregistrării cererii la instanţă, în condiţiile legii; în cazulbunurilor mobile, valoarea acestora este cea de circulaţie, iar în cazul bunurilor imobile,reclamantul poate să indice, ca valoare a obiectului cererii, valoarea de circulaţie, valoareaimpozabilă sau, după caz, valoarea orientativă cuprinsă în grilele notariale.
În ipoteza în care cererea este formulată de către cumpărător, acesta tinde să
obţină, indirect, prin hotărârea judecătorească, dreptul de creanţă privind preţul bunului,urmărind, ca efect al nulităţii, restituirea (atunci când a procedat la plata preţului) sau,după caz, înlăturarea obligaţiei sale de plată a acestuia către vânzător (atunci când nu aprocedat încă la plata preţului).
