52
Art. 3
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
Totodată, dacă prestaţia decurgând din încheierea actului juridic lovit de nulitate afost deja executată de către reclamant, acesta are la dispoziţie formularea unei cereri înrestituirea prestaţiei sale de către pârât, cu aceeaşi cauză juridică reprezentată de operareade drept sau în mod amiabil a nulităţii. Această cerere are caracterul unei cereri în realizare,posibilitatea exercitării sale legale conferind caracter inadmisibil unui eventual capăt decerere principal, redactat în forma unei cereri în constatare, având ca obiect constatareaexistenţei dreptului reclamantului la restituirea prestaţiei pe care a executat-0111•
Este adevărat însă faptul că noul Cod civil foloseşte, în mod neriguros din perspectivadreptului procesual civil, expresia „acţiune în constatarea nulităţii absolute"; motivul folosiriiacestei expresii în noul Cod civil are la bază faptul că în proiectul acestuia era prevăzută
o dispoziţie potrivit căreia nulitatea absolută opera de drept, propunere legislativă carenu a fost însă preluată în cod, omiţându-se însă reformularea expresiei.
Pentru început, în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru, reiterăm regula potrivitcăreia, în lipsa unui regim juridic de timbrare special, în cazul cererilor evaluabile în bani,aceasta se determină prin raportare la valoarea obiectului cererii în justiţie, ce coincide cuvaloarea folosului patrimonial ce s-ar obţine, direct sau indirect, în patrimoniul titularuluicererii în eventualitatea admiterii integrale a acesteia prin hotărâre judecătorească.
Actul juridic lovit de nulitate nu mai produce efecte juridice; efectele juridice suntreprezentate de drepturile şi obligaţiile părţilor; obiectul obligaţiei părţii este prestaţia lacare aceasta se angajează, potrivit art. 1.226 alin. (1) C. civ. Prin urmare, nulitatea actuluijuridic constituie cauza restituirii prestaţiei {în ipoteza în care aceasta a fost executată)sau, după caz, a înlăturării obligaţiei de a executa prestaţia {în ipoteza în care aceasta nua fost executată).
În ceea ce priveşte stabilirea valorii folosului patrimonial ce s-ar obţine în eventualitatea admiterii cererii în declararea nulităţii absolute sau, după caz, relative a unui actjuridic patrimonial, se impune o analiză nuanţată în funcţie de titularul cererii, partecontractantă sau, după caz, terţ interesat.
Cu referire la titularul cererii- parte contractantă, folosul patrimonial pe care acestaîl obţine prin admiterea cererii în declararea nulităţii absolute sau, după caz, relative aunui act juridic patrimonial priveşte prestaţiile pe care le-a executat sau ar fi trebuit să leexecute în temeiul actului juridic lovit de nulitate.
Astfel, dacă titularul cererii a executat prestaţia la care s-a obligat prin intermediulactului juridic, folosul patrimonial pe care acesta îl obţine prin admiterea cererii în discuţiepriveşte efectul nulităţii reglementat de art. 1.254 alin. {3) C. civ.121, ce constă în restituireaprestaţiei sale.
111 Teza a li-a a art. 35 C. proc. civ. prevede că cererea în constatare nu poate fi primită dacă parteapoate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Doctrina juridică (V.M. CIOBANU,
Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Voi. I. Teoria generală, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997,p. 293-294), cu referire la art. 111 C. proc. civ. 1865, care avea acelaşi conţinut legal cu cel al art. 35
C. proc. civ., a indicat faptul că acţiunea în constatare are un caracter subsidiar, această cale nefiinddeschisă atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului; legiuitorul a dat preferinţă realizăriidreptului pentru a înlătura definitiv neînţelegerile cu privire la dreptul respectiv şi numai în măsuraîn care acest lucru nu este posibil permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.
121 Art. 1.254 alin. (3) C. civ. prevede că, în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare partetrebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor
