În ipoteza în care cererea în declararea nulităţii promisiunii bilaterale de vânzareeste formulată de către promitentul-vânzător, acesta tinde să îşi protejeze dreptul deproprietate asupra bunului ce formează obiectul promisiunii, urmărind, ca efect al nulităţii,păstrarea acestui bun în propriul patrimoniu.
În acest caz, taxa judiciară de timbru trebuie stabilită potrivit art. 3 alin. (2) lit. a)teza I cu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la valoareabunului în privinţa căruia s-a încheiat promisiunea, valoare prevăzută de art. 31 alin. (2)din ordonanţă şi apreciată la data înregistrării cererii la instanţă; în cazul bunurilor mobile,valoarea acestora este cea de circulaţie, iar în cazul bunurilor imobile, reclamantul poatesă indice, ca valoare a obiectului cererii, valoarea de circulaţie, valoarea impozabilă sau,după caz, valoarea orientativă cuprinsă în grilele notariale.
În ipoteza în care cererea în declararea nulităţii promisiunii bilaterale de cumpărareeste formulată de către promitentul-cumpărător, acesta tinde să îşi protejeze dreptul decreanţă privind preţul bunului, urmărind, ca efect al nulităţii, restituirea sau, după caz,păstrarea în propriul patrimoniu a sumei de bani ce constituie preţul bunului.
În acest caz, taxa judiciară de timbru trebuie stabilită potrivit art. 3 alin. (2) lit. a)teza I cu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la cuantumulpreţului bunului.
Se impune sublinierea faptului că cererea privind declararea nulităţii unui antecontractde vânzare promovată de către promitentul-cumpărător nu se timbrează în raport decuantumul avansului din preţul bunului, indiferent dacă acesta a fost sau nu achitat decătre promitentul-cumpărător.
60
Art. 3
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
Astfel, după cum am arătat, promitentul-cumpărător tinde, prin promovarea acesteicereri, să îşi protejeze dreptul de creanţă privind întregul preţ al bunului; ca efect aldeclarării nulităţii antecontractului de vânzare, în măsura în care avansul nu a fost achitat,promitentul-cumpărător nu va mai avea de executat nici această obligaţie şi nici pe aceeade a cumpăra bunul şi, ca atare, de a plăti restul de preţ; de asemenea, în măsura încare promitentul-cumpărător a achitat avansul, acesta va fi îndreptăţit atât la restituireaavansului, cât şi la păstrarea în propriul patrimoniu a restului de preţ, din moment ceobligaţia sa de a cumpăra bunul a fost înlăturatăl11.
4.11.5. Cererea în declararea nulităţii absolute sau, după caz, a nulităţii relative a unuicontract de schimb
Potrivit art. 1. 763 C. civ., schimbul este contractul prin care fiecare dintre părţi,denumite copermutanţi, transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentrua dobândi un altul.
Alin. (2) al art. 1. 764 C. civ. prevede că fiecare dintre părţi este considerată vânzător,în ceea ce priveşte bunul pe care îl înstrăinează, şi cumpărător, în ceea ce priveşte bunulpe care îl dobândeşte.
Contractul de schimb lovit de nulitate nu mai produce efecte juridice, acestea fiindreprezentate de drepturile şi obligaţiile părţilor; ca atare, niciunul dintre copermutanţi numai trebuie să execute obligaţia de predare a bunului ce îi aparţinea sau, după caz, esteîndreptăţit la restituirea acestuia.
În ipoteza în care cererea este formulată de către unul dintre copermutanţi, acestatinde să îşi protejeze dreptul de proprietate asupra bunului transmis în patrimoniul celuilaltcopermutant, urmărind, ca efect al nulităţii, restituirea (atunci când a procedat la predareabunului) sau, după caz, păstrarea acestui bun în propriul patrimoniu (atunci când nu aprocedat încă la predarea bunului).
În acest caz, taxa judiciară de timbru trebuie stabilită potrivit art. 3 alin. (2) lit. a)teza I cu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la valoareabunului transmis de reclamantul-copermutant prin contractul de schimb, valoare prevăzută
de art. 31 alin. (2) din ordonanţă şi apreciată la data înregistrării cererii la instanţă; în cazulbunurilor mobile, valoarea acestora este cea de circulaţie, iar în cazul bunurilor imobile,1 1 Pentru o opinie diferită, a se vedea AL Suciu, Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură
civilă, ed. a 3-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 554. Autorul a arătat următoarele:
„Opinăm că valoarea promisiunii de vânzare-cumpărare trebuie stabilită doar în raport cuprestaţiile efectuate în baza acestui act juridic, şi nu raportat la prestaţiile pe care părţile s-au obligata le realiza în viitor, ca efect al încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Este just ca o parte să achite taxa de timbru doar în raport cu ceea ce va obţine ca efect aladmiterii acţiunii. Considerăm total inechitabilă soluţia ca o parte să achite taxa de timbru raportatla întregul preţ contractual, iar ca efect al admiterii acţiunii să i se restituie doar avansul achitat. S-arajunge, astfel, la situaţia posibilă ca taxa de timbru să fie mai mare decât valoarea obţinută prinsentinţă. O astfel de abordare contravine drepturilor fundamentale ale omului, principiilor constituţionaleşi scopului procesului civil. Jurisprudenţa CEDO este constantă în ceea ce priveşte condamnareaRomâniei pentru soluţiile de anulare a unei cereri de chemare în judecată pentru neplata unei taxede timbru excesiv de mari faţă de obiectul litigiului sau faţă de posibilităţile petentului. O astfel depractică a fost privită ca o limitare a dreptului de acces la justiţie".
