Discursul filosofie a fost considerat multă vreme un curs pe care Michel Foucault l-ar fi susţinut la Universitatea din Tunis în 1966-196?1. Dar lucrurile nu au stat aşa: este vorba mai degrabă de prima versiune a unui eseu pe care Foucault l-a compus în continuarea Cuvintelor şi lucrurilor, foarte probabil ( cel puţin în cea mai mare parte a lui) la Vendeuvre-du-Poitou în vara lui 1966, aşadar înainte de a merge în Tunisia. Această
ipoteză e confirmată de data pe care o menţionează în a doua secţiune a Discursului filosofie (vezi infra, p. 31:
„astăzi, 27 iulie 1966"), printr-o scrisoare întocmită în iulie 1966 (,,A încerca să spui ceea ce poate fi un discurs filosofie astăzi" 2), precum şi de o serie de note din al său furnal intelectual, datând din vara lui 1966. Eseul se prezintă sub forma unui manuscris autograf de 209 pagini recto/verso, numerotate de Foucault până la foaia 201. Acest manuscris e conservat în arhivele Bibliotecii Naţionale a Franţei (BNF, Fondul Foucault, cota NAF
28730, Cutia 58). Este foarte bine redactat şi nu pune dificultăţi de editare speciale.
Ni s-a părut important să adăugăm, în „Anexa" acestui text, extrase din furnalul intelectual al lui Foucault, scrise între jumătatea lui iulie şi jumătatea lui octombrie 1966, în momentul redactării Discursului filosofie.
10
Reguli de stabilire a textului
Aceste note abordează mai multe teme pe care Foucault le analizează în detaliu în manuscris şi se află pe versoul Caietului nr. 4 şi în Caietul nr. 6 (BNF, Fondul Foucault, cota NAF 28730, Cutia 91).
Textele au fost stabilite cât mai literal cu putinţă.
Am respectat la maximum punerea în pagină, redactarea şi numerotarea adoptate de Foucault. Când a părut indispensabil, am adăugat doar cuvinte-lipsă sau am rectificat construcţia unor fraze incorecte, semnalând-o mereu prin paranteze drepte în corpul textului şi printr-o notă
de subsol. Ori de câte ori Foucault a operat o modificare sau a tăiat un paragraf care ni s-a părut semnificativ, am indicat acest lucru printr-o notă de subsol.
Note
1. Vezi „Cronologia" stabilită de Daniel Defert odată cu publicarea Dits et Ecrits. 7 954- 7 988, voi. I, 1954-1975, ed. sub dir.
lui Daniel Defert şi Fran�ois Ewald, cu colaborarea lui Jacques Lagrange, Paris, Gallimard, 2001 [1994], pp. 1 3-90, aici p. 38.
2. Ibidem, p. 37.
11
Discursul filosofie
Capitolul 1
Diagnosticul
Filosofia ca acţiune de diagnosticare - A interpreta şi
a vindeca - Filosofia trebuie să spună ceea ce există
De ceva vreme deja - oare după Nietzsche? mai aproape de noi? -, filosofia a primit o sarcină care nu-i era până atunci deloc familiară: aceea de a diagnosticaa 1•
A recunoaşte, după câteva însemne sensibile, ceea ce se petrece. A detecta evenimentul care ţipă printre zgomotele pe care nu le mai auzim, într-atât ne-am obişnuit cu ele. A prezenta ceea ce se oferă vederii în ce vedem zi de zi. A pune în lumină, dintr-odată, acest ceas cenuşiu în care ne aflăm. A profetiza momentul.
E vorba totusi aici de o functie atât de nouă? Voin-
