Michel Foucault
mai ales în anii 1 950 (vezi referinţele lui Foucault la lucrările lui Heidegger care nu apăruseră încă în franceză în La Question anthropo/ogiue. Cours. 7 954- 7 955, ed . de Arian na Sforzini, sub dir. lui F. Ewald, Paris, Editions de l'EHESS-Gallimard-Seuil, 2022, pp. 207-21 7), se referă la receptarea lui Heidegger în Franţa imediat după război şi până în anii 1 960. Lucrul de care putem fi siguri este că două figuri cruciale în această receptare, Jean Wahl (1 888-1 974) şi Jean Beaufret (1 907-1 982), au marcat nemijlocit formarea lui Michel Foucault şi lectura sa a lui Heidegger, mai ales în raport cu tezele evocate, explicit sau implicit, în Discursul filosofie (vezi Didier Eribon, Michel Foucault, ed . a 3-a. rev. şi mărită, Paris, Flammarion, 201 1 [1 989], p. 59; David Macey, Michel Foucault, trad.fr. de Pierre-Emmanuel Dauzat, Paris, Gallimard, 1 994 [1 993], pp.
55-57). Aşa cum o dovedesc mai multe fişe de lectură din arhivele de la Biblioteca Naţională a Franţei (BNF, Fondul Foucault, cota NAF 28730, Cutiile 3 7 şi 38), Foucault asistă cu regularitate la cursurile despre filosofia antică şi îndeosebi la cel despre Parmenide al lui Platon, pe care Jean Wahl le ţine la Sorbona; începând cu 1 946, această activitate de predare urmărea introducerea gândirii lui Heidegger în Franţa (vezi J. Wahl, lntroduction a la pensee de Heidegger. Cours donnes en Sorbonne de janvier a juin 7 946, Paris, Librairie generale franfaise, 1 998; id., La Pensee de Heidegger et la Poesie de de Hălderlin, Paris, Centre de documentation universitaire, 1 952).
Chestiunea „ plenitudinii fiinţei", în Parmenide (BN F, Fondul Foucault, cota NAF 28730, Cutia 38, dosarul 29), va fi reluată de Wahl câţiva ani mai târziu în cadrul comentariului său la cursul lui Heidegger, Introducere în metafizică (1 935), publicat în franceză în 1 95 3 (vezi Jean Wahl, Vers la fin de /'ontologie.
Etude sur L'introduction dans la metaphysique par Heidegger, Paris, Societe d'edition d'enseignement superieur, 1 956; M .
Heidegger, lntroduction a la metaphysique, trad.fr. de Gilbert Kahn, Paris, PUF, 1 958 [1 953] [Martin Heidegger, Introducere în metafizică, trad. de Gabriel Liiceanu şi Thomas Kleininger, Humanitas, Bucureşti, 201 1 ]. În timpul formării sale, Foucault 24
Diagnosticul
frecventează şi cursurile pe care Jean Beaufret - care-şi pregătea pe atunci teza de doctorat sub îndrumarea lui Wahl -
le ţine la Ecole normale superieure, pe rue d'Ulm (ENS), mai ales cel despre Kant, în care interpretarea lui Heidegger este adeseori evocată. În ce priveşte originile presocratice ale filosofiei, trebuie să remarcăm că, în 1955, Beaufret scrisese, pentru ediţia franceză a Poemului lui Parmenide (Paris, PU F, 1955), un lung eseu foarte influenţat de Heidegger şi că, în 1958, prefaţase traducerea franceză din Vortrăge und Aufsătze (M. Heidegger, Essais et Conferences, trad.fr. de. Andre Preau, Paris, Gallimard, 1958 [1954]. Pentru o referinţă foucaldiană la poemul lui Parmenide şi la proiectul heideggerian de rostire a fiinţei, a se vedea B N F, Fondul Foucault, cota NAF
28730, Cutia 70, dosarul 3, ,, Descartes". Aceste întrebări privitoare la interpretarea heideggeriană a presocraticilor şi a lui N ietzsche ca „ultimul metafizician" vor fi de altfel relansate în 1962, cu ocazia apariţiei traducerii franceze din Holzwege (M. Heidegger, Chemins qui ne menent nu/le part, trad.fr. de Wolfang Brokmeier, ed. de Franc;:ois Fedier, Paris, Gallimard, 1962 [1950]. Rezervele şi criticile pe care Foucault le formulează în Discursul filosofie faţă de Heidegger vor fi reluate şi explicitate într-un interviu apărut în toamna lui 1966 în jurul chestiunii diagnosticului: ,,Pentru [Nietzsche], filosoful era cel care diagnostichează starea gândirii. Putem, de altfel, să avem în vedere două tipuri de filosofi, cel care deschide noi drumuri de gândire, precum Heidegger, şi cel care joacă într-un anume fel rolul de arheolog care studiază spaţiul în care se desfăşoară gândirea, precum şi condiţiile acestei gândiri, modul său de constituire" (M. Foucault, ,,Qu'est-ce qu'un philosophe?"
[1966], în DE I, nr. 42, pp. 580-582, aici p. 581 ). Ştim bine de ce parte se situează Foucault.
4. În manuscris, Foucault scrie „Chos". Ţinând cont de context, e posibil ca referinţa aici să fie la Kos unde, în secolul al V-lea î.Hr. s-a născut Hippocrate. Milet este oraşul ionian în care, începând cu secolul al Vl-lea î.Hr, se stabileşte şcoala milesiană de filosofie căreia îi aparţineau Thales, Anaximandru şi Anaximene.
25
