noţiuni precum cea de pathos, care înseamnă pasiune a sufletului, dar şi boală a corpului; amploarea unui câmp metaforic care permite aplicarea la corp şi la suflet a unor expresii precum «a vindeca», «a îngriji», «a amputa», «a inciza»,
«a curăţa» etc. Mai trebuie să ne reamintim şi principiul familiar epicurienilor, cinicilor şi stoicilor, după care rolul filosofiei este de a vindeca bolile sufletului". A se vedea, de asemenea, id., L'Hermeneutique du sujet. Cours au Co/lege de France, 1 981 -1 982, ed. de. F. Gros sub dir. lui F. Ewald şi A.
Fontana, Paris, Editions de l'EHESS-Gallimard-Seuil, 2001, pp.
90-96 [Hermeneutica subiectului. Cursuri la Co/lege de France
(7 98 1 - 1 982), trad. de Bogdan Ghiu, Polirom, laşi, 2004, pp.
98-1 03); id., Histoire de la sexualite, voi. III, Le Souci de soi, Paris, Gallimard, 1997 [1984], pp. 69-74 [Istoria sexualităţii, voi. III, Preocuparea de sine, trad. de Cătălina Vasile, Univers, Bucureşti, 2004].
3. Aceasta e prima dintre numeroasele referinţe, adesea critice, la tezele lui Martin Heidegger pe care le putem regăsi în Discursul filosofie. Foucault vizează aici în principal concepţia heideggeriană a filosofiei şi a istoriei sale ca „uitare a fiinţei", şi anume ideea că gândirea greacă ar restitui ceea ce mai bine de două
mii de ani de metafizică occidentală au ascuns: diferenţa ontologică fundamentală între fiinţă şi fiinţare. Filosofia ar putea astfel să-şi recapete destinul său originar şi vocaţia ei arhaică
aşa cum sunt ele la presocratici şi să distrugă o dată pentru totdeauna acea metafizică pe care nici Kant, nici Nietzsche nu le depăşiseră cu adevărat. Filosofia, pentru Heidegger, trebuie aşadar să se apropie de un dichten poetic care să-i îngăduie să surprindă în sânul limbajului fiinţa care, în desfăşurarea ei, se retrage deschizându-se în acelaşi timp către oameni dinspre ascunderea ei, iar asta din cauza purei sale diferenţe faţă
de fiinţări şi după o temporalitate specifică (a se vedea infra, p. 94, p. 1 24, pp. 1 3 3-1 35, p. 138, p. 235, pp. 236-238, p. 258, p. 262). E totuşi dificil să indicăm cu exactitate la care dintre scrierile lui Heidegger se referă Foucault sau în ce măsură lectura sa a textelor lui Heidegger în· germană, efectuate 23
