Thomas Ciulei
33
în proporţii diferite, în întreg genul. Iar mizeria, suferinţa, umorul sau filozofia de prispă nu plutesc într-o ciorbă sleită, fiind strânse laolaltă de o membrană estetică apro<1pe invizibilă şi foarte flexibilă, care le scapă
multora. Tocmai această membrană a fost apreciată cum se cuvine la festivalurile internaţionale, unde imaginile dezolante din România nu sunt fixate în memoria colectivă.
Cătălin STURZA
A l exa n d r u S o l o m o n
Născut la 22 iunie 1966, în Bucureşti. Absolvă secţia Imagine film a Academiei de Teatru şi Film (ATF) în 1991, apoi începe să lucreze ca operator pentruregizori precum Nicolae Mărgineanu (Priveşte înainte cu mânie - 1992),Andrei Blaier ( Crucea de piatră - 1993, Dulcea saună a morţii- 2003), SinişaDragin (În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură - 2001, Faraonul - 2005)sau Titus Muntean (Examen - 2003). Majoritatea filmelor sale sunt produsede Fundaţia Arte Vizuale (FAV). În 1992-1993, semnează trei scurtmetrajeexperimentale alături de artista plastică Geta Brătescu (Cocktail Automatic,Earthcake şi 2 X 5). Începe colaborarea cu regizorul de animaţie Radu-Vasilelgaszag, din care rezultă trei documentare: Strigăt în timpan (1993) - Premiulpentru film experimental la „Mediawave", Gyor (Ungaria), Premiul specialla „Alternative", Târgu-Mureş, Premiul UCIN pentru documentar; Via Regis(1995) - Premiul UCIN pentru documentar şi Cronica de la Ziirich (1996)
- Premiul special al APTR, Marele Premiu la „MediaFest'' şi Premiul pentrucel mai bun documentar la Costineşti. În această perioadă, mai semnează
singur Duo pentru Paolonce/ şi Petronom (1994) - Cel mai bun film video laCostineşti şi Premiul special la „MediaFest''. Urmează Via,tă de câine (1998) -
Cel mai bun documentar la DaKINO; Omul cu o mie de ochi (2001 ) - Marelepremiu pentru documentar la DaKINO, Premiul UCIN pentru scurtmetrajdocumentar şi premii pentru regie şi imagine la „Cronograf", Chişinău; Franzela exilului (2003) - Premiul special al juriului UCIN şi Marele jaf comunist(2005) - Premiul pentru film istoric la Pessac (Franţa), Premiul de regie laFestivalul Româno-Maghiar Sfântu Gheorghe, Marele Premiu la „Mediawave",Gyor (Ungaria) şi Premiul pentru valori sociale la „Documenta", Madrid(Spania). Mai semnează ficţiunea documentară Clara 8., coproducţie ARTE -
France 3 Alsace şi, pentru TVR, documentarul despre Carol I al campaniei
„Mari Români". Pregăteşte Război pe calea undelor (Cold Waves), proiectcu care a câştigat o finanţare la concursul CNC din 2005.
Ficţionalizare
şi emoţie
Cum ai făcut trecerea de la operator la regizor? ln anii '70 era lamodă schimbarea (au făcut-o Iosif Demian, Nicolae Mărgineanu,Nicu Stan sau Dinu Tănase}, dar după 1989 cazurile au fost multmai rare .. .
N-a fost chiar o schimbare bruscă, am mers mult timp în paralel cu amândouă. Am terminat facultatea în 1991 şi am debutat ca operator la filmul lui Nicolae Mărgineanu Priveţte înainte cu mânie (1992). La un an după, am făcut un prim film în colaborare cu Radu-Vasile lgaszâg, Strigăt în timpan, un fel de documentar experimental, pornind de la o expoziţie despre avangarda românească. În paralel cu documentarele, am făcut şi imagine la filme de ficţiune şi am continuat până de curând; ultimul meu film ca operator a fost, anul trecut, Faraonul de Sinişa Dragin.
Totuşi, ce te-a determinat să faci această schimbare de profesie şide gen (de la ficţiune la documentar)?
Pur şi simplu eram curios. Mă interesa, de exemplu, avangarda românească, deci era vorba şi de o curiozitate culturală. Apoi eram mult mai liber în genul ăsta de film video decât la un lungmetraj de ficţiune, unde totul este un angrenaj financiar-tehnic
