Importanţa relaţiilor de rudenie apropiată devine vitală
atunci când fie tatăl, fie mama, fie amândoi îşi reneagă îndatoririle de părinţi, iar membrii familiei trebuie să se adapteze la această absenţă. Prietena mea Adina a avut o nuntă ca-n poveşti. Era una dintre cele mai drăguţe şi cele mai isteţe fete din Săteni, care făcuse facultatea şi lucrase în administraţia publică înainte de a se căsători cu Bogdan, fiul binevoitor şi demn de încredere al unor negustori bogaţi. Adina fusese asaltată de pretendenţi, dar ştiuse să se poarte întotdeauna cu ei plăcut şi elegant, dispusă oricând să râdă împreună cu ei sau chiar acceptând reparaţii făcute la casa ei, fără a-i primi însă
în spaţiile domestice intime. N-avea de gând să calce pe urmele mamei ei. Aceasta se măritase din cauza unei sarcini în adolescenţă 1, spre marea ruşine a bunicii ei, Ioana - fiica Elenei, cea care fusese violată de viitorul soţ.
În copilăria Adinei, mama acesteia divorţase de un soţ zănatic şi plecase în Spania, lăsându-şi fiica în grija bunicii. În toate sensurile, cu excepţia celui strict biologic, Adina devenise fiica Ioanei. Cele două femei formaseră o alianţă spectaculoasă, constând în concepţii despre lume şi personalităţi compatibile, pe baza unora dintre cele mai ample şi adânci sentimente de iubire pe care le-am întâlnit la Săteni. Nunta Adinei, care a urmat după o vreme, este un eveniment la care nu am participat, dar îl voi descrie din observaţiile unuia din verii materni, păstrând multe dintre interpretările sale. Mama Adinei s-a aşezat la locul care îi revenea, lângă fiica ei, la masa mirilor, dar toată lumea putea vedea cine străluceşte mai tare de mândrie. Pasul Adinei spre statutul social de femeie măritată
cu un partener de calitate a fost punctul culminant al vieţii Ioanei, dedicată creşterii nepoatei ca pe un copil respectabil, 1 . În măsura în care se poate vorbi sau nu de un act consensual, relaţia sexuală în cazul acestei tinere nu a prezentat forme de violenţă
sau constrângere.
166 NEÎN CREDEREA
educat şi cu o situaţie materială bună. Acum, bătrâna putea muri liniştită.1
Dacă n-ai fi ştiut, nu l-ai fi putut ghici în prezenţa ştearsă
de la o masă îndepărtată pe tatăl Adinei. Acesta îşi părăsise familia şi nu se interesase niciodată prea tare de fiica lui, ba chiar minţise în privinţa veniturilor pe care le avea, pentru a plăti o pensie alimentară mai mică. Faptul că fusese invitat arăta doar generozitatea rudelor Adinei din partea mamei, care organizaseră nunta, la fel cum o crescuseră de-a lungul anilor.
Pentru a-şi accentua superioritatea simbolică, acestea îl aşezaseră lângă rudele îndepărtate ale Adinei din partea mamei şi nimeni altcineva, din partea neamurilor lui, nu fusese invitat la nuntă.
La fel cum se evaporaseră din interacţiunile sociale după
divorţul mamei, rudele de sânge ale Adinei pe linie paternă
lipseau şi de la nuntă. Prezenţa tatălui nu evoca paternitatea în sens moral, fiindcă acesta îşi abandonase rolul şi trebuise redistribuit într-un altul. Adina avea o a doua mamă, mai prezentă şi mai puternică decât prima, în Ioana, în locul tatălui absent social. Masa rituală n-a făcut decât să simbolizeze povestea vieţii ei omiţând o jumătate din rudele de sânge şi celebrând susţinerea de care se bucurase din partea celeilalte jumătăţi.
În Săteni, nu exista nici un scenariu cultural căruia să i se conformeze nunta Adinei. Ritualul şi interacţiunile erau mai degrabă rezultatul unui bricolaj social bazat pe intuiţii morale.
Oamenii au folosit şi interpretat simbolurile ca semnale despre situaţia reală, marcând intensitatea şi valenţele interacţiunilor efective peste palierul faptelor naturii. Tatăl Adinei îşi pierduse statutul de părinte care te creşte, în timp ce bunica îi devenise o supra-mamă, mult peste intensitatea legăturilor 1. Putea, dar nu a făcut-o, şi continuă să trăiască mânată de o vitalitate impresionantă.
FACEREA ŞI DESFACEREA NEAMURILOR 167
uzuale dintre aceste generaţii distante. Mecanismul de coborâre a unui actor şi ridicare a altuia în statutul de rudenie decurgea cauzal din investiţiile reale ale fiecăruia în viitorul unei persoane şi culegerea roadelor reputaţionale legitime.
Dincolo de biologie sau genealogie, alegerile din trecut ale actorilor au determinat legăturile de rudenie relevante social demonstrate la nunta Adinei.
Alegerea parten eri lor de „a se ţine"
sau „a n u se ţi ne nea m u ri"
În drumurile mele prin vecinătate, am remarcat o grădină mai aparte, în formă de L, care înconjura parţial un loc de casă
dreptunghiulară de dimensiuni mai reduse. În ciuda aparen
ţei de moştenire partibilă, vecinele nu păreau că se înrudesc între ele. Cele două femei îşi spuneau una alteia pe numele mic şi aveau o relaţie socială asimetrică, fiindcă cea mai bogată
o angaja pe cea mai săracă şi pe fiul ei, o persoană cu dizabilităţi, pentru servicii domestice plătite cu sume mici sau în natură. După unele investigaţii făcute la terţi (mai precis, bârfă), am descoperit că bunica femeii sărace era sora bunicului defunctului soţ al femeii bogate. Deşi legate prin consangvinitate combinată cu alianţă, cele două femei nu se considerau rude şi nu interacţionau ca atare. Distanţa genealogică ar putea explica parţial omisiunea, dar nu de tot, din moment ce soţul defunct îşi ignorase şi el vara de-a doua şi la fel făcuseră şi părinţii lor, veri de gradul I. De fapt, generaţiile mai noi duceau mai departe o scindare care se petrecuse în urmă cu multe decenii, începând cu dispute legate de succesiune, şi care răcise treptat, până la îngheţ, relaţiile de rudenie - tipar pe care l-am constatat deja.
Bătrânul vecin care le ştia pe toate şi care m-a ajutat să
