"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » „Cum funcționează România profundă. O cercetare antropologică” de Radu Umbreș

Add to favorite „Cum funcționează România profundă. O cercetare antropologică” de Radu Umbreș

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

pe vremuri dota în pământ de la părinţi era principalul fundament economic al familiei, mai nou fondul matrimonial a 178 NEÎN CREDEREA

început să constea tot mai mult în contribuţii ale mai multor indivizi, concretizate într-o sumă netă aflată la dispoziţia tinerilor căsătoriţi. Părinţii au rămas importanţi în proces, dar susţinerea socială a devenit mai largă şi mai difuză. Procesul aminteşte de transformarea individualistă a ţăranilor chinezi studiată de Yan (2oro), în care copiii devin de asemenea mai independenţi de părinţi şi de rude. Şi în China, şi în România, transformările de proprietate şi moduri de producţie din socialism şi postsocialism au jucat un rol cauzal în reorganizarea gospodăriei şi a angajamentelor morale. Fungibilitatea şi lichiditatea banilor a înlocuit mult mai rigida şi constrângătoarea moştenire în pământ, oferind viitorilor soţi mai mult control asupra propriilor alegeri de viaţă.

Această flexibilitate crescândă a supravieţuit căderii socialismului. Atunci când oamenii şi-au primit pământul înapoi, acesta nu mai era singurul mod de câştigare a existenţei - sau, în orice caz, cu rare excepţii, nu cel mai lucrativ. Localnicii cu competenţe profesionale sau sociale şi-au găsit de lucru în comerţ, administraţie, industrie sau au migrat în oraşe româneşti şi străine. Bătrânii şi săracii au primit pensii şi ajutoare sociale care îi ţineau în viaţă. Dincolo de nivelul de subzistenţă, agricultura necesită schimburi comerciale şi chiar şi familiile amărâte aveau nevoie cel puţin de zahăr şi ţigări.

Ţăranii nu mai visau atât de mult la pământ cât visau la bani şi numeroasele lor utilizări. Mult pământ de calitate putea fi o sursă de venituri frumoase pentru cei cu destul capital şi pricepere să administreze o gospodărie ce devine o fermă incipientă. Agricultura însă nu mai era singurul mod de a trăi şi chiar înflori. Diverse forme de capital sublimate în cash sau valoarea lor monetară au înlocuit pământul ca factor de producţie fundamental. Totodată, autarhia modului de producţie domestică a început să facă loc mai multor tipuri de interac­

ţiune economică, o sferă mai largă şi mai interconectată, implicând mai multe gospodării.

FACEREA Ş I DESFACEREA NEAMURILOR 179

Susţinerea din partea rudelor nu a dispărut, la fel cum nu a dispărut nici importanţa familiei şi a gospodăriei. Dimpotrivă, formele de rudenie au evoluat pentru a oferi noi şi utile canale pentru cooperare. În cazul căsătoriei, dependenţa de rudele apropiate a scăzut. Un cerc mai larg de neamuri şi prieteni ( o distincţie din ce în ce mai poroasă) devine setul de parteneri la cooperare. Această structură de relaţii sociale în continuare produce şi este reprodusă în momentele focale ale fondării familiei. Observând evoluţia nunţilor, vedem cum transformările au fost ghidate tot de principiul mutualismului între rude.

Socotelile neam urilor

Darurile în bani şi participarea localnicilor din Săteni la nunţi creează şi confirmă încrederea în relaţiile cooperative contemporane. Nunţile devin un teatru moral în care fiecare gest spune ceva despre actori. Urarea tradiţională adresată

tinerilor căsătoriţi, ,,Casă de piatră!" foloseşte simbolul solidităţii viitoarei legături. Darurile de nuntă sunt piatra de temelie economică a noii familii, necesare adesea exact pentru construcţia unei noi locuinţe.1 După ce invitaţii s-au bucurat de mâncare, băuturi şi dansurile acompaniate de muzicieni tradiţionali, petrecerea ajunge la apogeu atunci când maestrul de ceremonii - rudă sau un om năimit pentru iscusinţa retorică - începe să cheme participanţii la oferirea de daruri.

Acesta începe cu părinţii, care de obicei dau o sumă semnificativă, dacă nu cea mai mare. Date fiind aşteptările deja descrise de echitate, cele două familii încearcă să ofere daruri aproximativ egale sau echivalente, coordonându-se în avans r . Am văzut cum, la una dintre nunţi, plicurile cu bani erau introduse într-o căsuţă de lemn miniaturală care comunica ostentativ destinaţia fondurilor.

180 NEÎNCREDEREA

pentru a fi sigure că lucrurile vor arăta aşa. Unele zvonuri spun sau că una, sau ambele perechi de socri se prefac că dau atât de mult pentru a „creşte masa", cu alte cuvinte, a ridica reperul după care se calibrează restul darurilor. Donaţiile se pot ridica până la zeci de mii de euro sau locuri de casă. Dar, deşi sunt semnificative, darurile părinţilor contribuie azi într-o mai mică

măsură la totalul rămas după nuntă. Şi pământul moştenit de la părinţi devine o problemă mai puţin stringentă, dată fiind scăderea dependenţei de agricultură. În contrapondere, soţii îşi produc şi dezvoltă şi alte modalităţi de sprijin marital.

Al doilea dar, ca importanţă şi mărime, vine din afara sferelor consangvinităţii şi rudeniei prin alianţă. În căsătoriile ortodoxe, un cuplu căsătorit, de obicei mai în vârstă, devin naşii celor căsătoriţi şi joacă rolul sacru de a ajuta la intrarea în lume a noului cuplu ca sfătuitori spirituali şi cu ajutoare practice oferite noii familii. Semnificaţia naşilor de cununie apare clar în mecanismul darurilor. Începând cu socialismul, aceştia au oferit donaţii din ce în ce mai consistente, uneori mai mari decât ale părinţilor, iat alteori, ,,umflate" pentru public, în complicitate cu mirii.

La rând vin rudele apropiate, iar apoi altele, urmărind ambele părţi implicate. Ceremonia se extinde apoi pe măsură

ce persoanele tot mai distant înrudite şi prietenii îşi prezintă

contribuţiile. Valoarea darurilor tinde să descrească, deşi oaspeţii foarte bogaţi pot oferi mai mult decât cei mai apropiaţi genealogic sau social, mai ales dacă relaţia lor cu soţii este deosebit de apropiată. Prin întrecerea de generozitate faţă de cuplul marital, scena evocă într-o oarecare măsură competi­

ţiile deschise din cârciumă. Familiile precaute iau cu ele mai mulţi bani decât intenţionează să dea şi îşi adaptează oferta finală la donaţiile anterioare, observând cu atenţie „cum merge masa". Pot adăuga sau scoate câteva bancnote din teanc, dar întotdeauna vor avea grijă să nu pară mai zgârcite decât alţii, raportat la bogăţia proprie şi la apropierea morală de tinerii căsătoriţi.

FACEREA ŞI DES FACEREA NEAMURILOR 181

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com