Nici una dintre aceste categorii nu este confundată cu statutul de părinte biologic sau genealogic şi fiecare poartă are propriile simboluri şi coduri de conduită. Însă toate relaţiile de „neam" se bazează pe un set comun de principii morale.
Diferite de consangvinitate şi alianţă, relaţiile de înrudire spirituală sunt construite şi ele pe mutualitatea persistentă dintre neamuri. Rudenia fictivă exprimă capacitatea actorilor din Săteni de a face rude din cei cu care împărtăşesc o istorie semnificativă de interacţiune socială cooperativă, dacă condiţiile morale sunt întrunite.
Rolul naşilor de nuntă abia începe cu slujba religioasă şi dota oferită. Se presupune că naşii vor juca rolul unei perechi de părinţi auxiliari şi complementari, care vor ajuta proaspătul cuplu atât material, cât şi cu sfaturi şi susţinere socială.
Poziţia lor le permite intervenţia şi medierea imparţială în cazul tensiunilor dintre soţi, fără părtinirea inerentă a relaţiilor de sânge mutual exclusive între cele două părţi.1 Relaţia de 1 . În mod ideal, naşii nu sunt înrudiţi sau au o relaţie de înrudire foarte distantă cu mirii, dar familiile mai sărace, cu reţele sociale mai mici, trebuie să ceară adesea ajutorul rudelor apropiate pentru legătura rituală.
FACEREA ŞI DESFACEREA NEAMURI LOR 189
rudenie spirituală leagă oamenii într-un alt mod decât conexiunea biologică produsă de concepţia naturală, dar orientările morale sunt similare şi sinergice cu cele parentale. Ca părinţi simbolici, naşii datorează protecţie şi îndrumare finilor, trebuie să le dea o mână de ajutor şi un sfat înţelept copiilor fictivi produşi de botez sau cununie. În schimb, aceştia trebuie să-şi respecte cu pietate naşii, să-i onoreze cu vizite acasă în zilele de sărbătoare şi să le răspundă cererilor de ajutor.
Pe lângă calitatea de susţinători pe termen lung ai finilor de botez, naşii stabilesc o relaţie de rudenie recunoscută ca atare cu părinţii acestora, cumetria. Dacă la propriul botez copiii nu-şi pot alege părinţii spirituali, cumetria se bazează pe un istoric de relaţii amicale al familiei în care se nasc şi cresc.
Răzvan i-a botezat fiica mai vârstnicului Gheorghe, consfin
ţind prin ritual o prietenie începută în cârciumi, continuată
prin expediţii la pescuit şi vânzare de brânză, care ulterior s-a revărsat în alianţe politice. ,,Eram aşa de buni prieteni, încât ne-am făcut neamuri", a descris fiecare, independent, procesul de transformare a relaţiilor cooperative pe termen lung în relaţii de rudenie consacrate public şi guvernate de roluri sociale bine definite. Relaţia de rudenie spirituală transformă
prietenia intuitivă şi flexibilă (Hrushka, 2010) într-o legătură
reprezentată reflectiv şi instituţionalizată explicit. În plus, alegerea unui prieten în detrimentul altora ca naş de cununie sau botez comunică public o restrângere a opţiunilor externe (Hruskha, 2010:r 59), semnalând public calitatea de asociat de încredere şi valoros a unei persoane aparte.
Rudenia spirituală se poate crea uneori dintr-o relaţie de rudenie deja existentă, dar constituie şi o distincţie suplimentară şi semnificativă. Naşul poate fi, de exemplu, dintre neamurile unuia dintre părinţi, ca de exemplu un văr foarte apropiat. Ionel şi-a ajutat sora rămasă acasă cu bani şi sfaturi mai mult decât părinţii lor puteau în vremuri grele. La câţiva ani după ce a obţinut o slujbă în Germania, i-a botezat fiica 190 NEÎNCREDEREA
surorii, emigrată între timp în Anglia. Fapt interesant, atunci când relaţia de rudenie spirituală se adaugă celei de sânge, ritualurile devin o afacere restrânsă, de familie, denumită
„scălduşcă". În configuraţia domestică, Ionel a devenit un superfrate pentru draga lui soră. În schimb, atunci când relaţia spirituală de rudenie vine din afara sferei de sânge şi căsătorie, sărbătorirea ei comunică public asumarea angajamentului şi activează sfera obligaţiilor asumate de naşi şi fini.
Un alt tipar demn de remarcat este etalarea permanentă a legăturilor de rudenie spirituală. Oamenii vor spune mai adesea
„Am mers la oraş cu Gabriel" atunci când Gabriel e fiul sau fratele, decât atunci când acesta e „cumătro". Termenii de „frate"
sau „fiu/băiat" sunt folosiţi mai rar, doar atunci când vor să
accentueze conotaţiile morale ale legăturii de sânge invocate.
Însă atunci când e vorba de rudenie fictivă, se aplică opusul.
Insistenţa referinţei la statutul de rudă spirituală întăreşte reprezentarea mentală şi publică a relaţiei construite între indivizi şi importanţa acesteia.
Mereu m-a fascinat cuvântul „cumetrie". Fie că etimologia vine de la cuvântul slav pentru „frate" (mai aproape de interpretarea mea socială) sau dintr-o construcţie latină pentru „co-mamă", conceptul are ramificaţii semantice ulterioare fascinante şi grăitoare. Deşi nu e vorba în nici un caz de o practică socială unică (vezi compadrazgo-ul Americi Latine, Mintz şi Wolf, 1950), cumetria exprimă un sâmbure de Weltanschauung naţional.
Dacă, în primul rând, cumetria semnifică relaţia de rudenie dintre naşi şi părinţii naturali, al doilea sens se referă la petrecerea de după ritualul de botez. Cumetria mai poate însemna şi un aranjament sau un târg, de pildă faptul că un localnic din Săteni închiriază o păşune în termeni foarte favorabili unui cumătro - sau orice alt tip de aranjament reciproc sau tranzacţie economică stabilă între rude fictive. Oamenii vor spune, de asemenea, că doi asociaţi „au o cumetrie", referindu-se FACEREA Ş I DESFACEREA NEAMURILOR 191
