Ceea ce este perceput ca generozitate echitabilă diferă în funcţie de persoană şi context. Unii, mai ales cei mai vârstnici sau mai săraci, de-abia oferă destul încât să-şi acopere preţul
„tacâmului" - sau uneori chiar mai puţin. Şi totuşi nimeni nu se simte ofensat, iar gazdele se bucură de prezenţa lor, în ciuda costurilor. Spiritul nunţii trece sub tăcere mercantilismul pur, iar momentul darului prelungeşte firesc atmosfera de bucurie şi veselie a nunţii. Oaspeţii extrovertiţi, de obicei bărbaţi, îşi anunţă tare darurile, numără bancnotă cu bancnotă, se scotocesc prin buzunare după o presupusă ultimă resursă financiară
şi glumesc cu muzicanţii, cărora uneori le strecoară bani în schimbul unei melodii pentru sufletul lor.
Oricâţi bani trec dintr-o mână într-alta - sau poate tocmai datorită lor -, participanţii se bucură deschis de unul dintre cele mai fericite momente ale vieţii. Dincolo de logica costurilor şi a investiţiilor sociale, nunţile creează un cadru amiabil, în care poţi observa sau interacţiona cu ceilalţi, se pot descoperi sau redescoperi legături, se bârfeşte, se discută afaceri şi chiar apar scântei romantice pentru tinerii care vor ajunge la nunta lor. Atmosfera expansivă dezleagă limbile şi aprinde călcâiele la joc, ajungând chiar până la mici schimburi de lovituri înlesnite, dar şi împăcate ulterior de conţinutul paharelor. Nunta devine o arenă în care îţi poţi afişa latura altruistă
în interacţiunea cu lumea, cu umor şi generozitate, sublimată
în hora ce îi cuprinde în cerc pe toţi participanţii la sfârşitul ceremoniei.
Fiecare crâmpei de generozitate contează. Oaspeţii strigă, cu pretinsă umilinţă: ,,De la noi mai puţin, de la Dumnezeu mai mult!", dar publicul consemnează tăcut exact ce înseamnă
„puţin", iar proaspeţii soţi ţin socoteala încă şi mai atent. După
mai bine de 20 de ani, Gabi îşi.aminteşte cu exactitate detaliile financiare ale nunţii ei cu Mihai. Cei doi au împrumutat în jur de 2.000 de euro (în banii de azi) de la o soră bogată a lui Ioan, tatăl lui Mihai, pentru costurile nunţii. Părinţii lui au 182 NEÎNCREDEREA
dat în jur de 500 de euro, dar cei ai ei erau mai săraci şi au putut să-şi permită doar în jur de 200 de euro, asimetrie care persistă între cele două spiţe până în ziua de azi. Deşi părinţii lui Mihai şi-ar fi dorit o noră mai avută, acesta era prea încăpăţânat şi prea îndrăgostit pentru a fi făcut să se răzgândească.
Naşii au oferit 700 de euro, mai mult decât oricare dintre părinţi. Erau fiica unui vecin bogat, ea însăşi directoare de întreprindere, şi prieten cu familia lui Mihai, împreună cu soţul ei „vaporean", adică marinar prosper datorită călătoriilor peste hotare. Sora 1 ui Mihai din Italia a oferit aceeaşi sumă
ca naşii. În cele din urmă, mătuşa bogată a oferit şi ea 500 de euro, la fel ca fratele ei, adică tatăl lui Mihai, şi imediat după
nuntă şi-a primit înapoi împrumutul de 2.000 de euro, cu recunoştinţă caldă pentru ajutor. Toate aceste cifre marchează
amintirea pregnantă a moralităţii comportamentelor de la nuntă. Mihai îşi mai aminteşte că, la o săptămână înainte de ceremonie, s-a dus în pivniţă să scoată vinul pe care tatăl lui îl promisese pentru ceremonie, pentru a descoperi că Ioan îl băuse pe tot. Mihai a trebuit să împrumute cinci butoaie de la o altă mătuşă, promiţându-i să i le plătească din banii de la nuntă, ceea ce a făcut fără întârziere.
Tatăl nu se ridicase nici atunci la înălţimea aşteptărilor fiului, care a trebuit să se bazeze pe propriile angajamente morale pentru a-şi începe cu dreptul viaţa de familie. Ioan nu îşi putea permite în mod obiectiv să ofere mai mult decât sora lui mai bogată, fiica din Italia sau naşii. Însă Mihai s-a putut baza mai mult pe ajutorul venit din partea celor două mătuşi decât pe cel al tatălui, care a sabotat nunta din neglijenţă şi incapacitatea de a-şi controla impulsul spre autogratificare.
În mod hilar, Ioan a luat antibiotice înainte de nuntă, ca mijloc de autoprevenţie sugerat de medicina populară împotriva pericolului de beţie şi purtările ruşinoase decurse din aceasta, dar răul era deja făcut. Astfel de episoade sunt greu de uitat FACEREA ŞI DESFACEREA NEAMURILOR 183
sau de iertat şi au fost decisive în separarea domestică ulterioară a celor doi.
Darul substanţial al surorii lui Mihai descrie, pe de altă
parte, un rezultat fericit al reaşezării relaţiilor de rudenie. Importanţa diminuată a moştenirii partibile scade rivalitatea dintre descendenţi. Atunci când fraţii şi surorile o iau fiecare pe drumul lui, prin specializare sau migraţie, au mai multe ocazii de a rămâne în termeni buni şi de a beneficia de pe urma relaţiilor mutuale. Sora lui Mihai a oferit un dar considerabil, pe care totuşi şi-l putea permite date fiind veniturile realizate în Italia, investind într-o rudă care să-i protejeze interesele în Săteni - de pildă, să aibă grijă de părinţi şi de partea ei din proprietăţile familiei. Mecanismele structurale care determină conflictul au pierdut din importanţă prin dispersia geografică a fraţilor şi reducerea tensiunii produse de moştenirea partibilă.
Schimbările sociale au început să creeze forme de colaborare care se extind mult dincolo de relaţiile nucleare, iar valoarea universală a banilor de nuntă poate fi folosită pentru a transmite mai multe semnale. Generozitatea evidentă a unui oaspete poate comunica atât bogăţia personală, cât şi angajamentul onest faţă de bunăstarea viitorului cuplu. Luat ca un întreg, ritualul darului în bani trasează harta reţelei efective de rude şi prieteni a familiei, furnizând indicii clare şi comparabile referitoare la puterea socială a acesteia. Pentru noua familie, oaspeţii furnizează un fond de capital iniţial pentru proiectul marital şi definesc reţeaua de care aceasta va depinde în viitor. Însă donaţiile merg dincolo de altruismul unilateral.
Omniprezenţa banilor îi face pe unii localnici să spună că
nunţile sunt „o afacere", dar cu un crâmpei de ironie, care nu sugerează condamnarea morală. Dacă ritualul creează uniunea conjugală simbolică, aspectele financiare furnizează baza materială a familiei orientate acum către cea mai lichidă formă
de capital. Totuşi, ca în orice afacere bună, trebuie ca în acelaşi timp să ştii cine îţi poate fi un partener social de încredere şi 184 NEÎN CREDEREA
Figura 3.2 Darurile morale, la nuntă
să-ţi etalezi valoarea personală ca partener pentru cooperare.
Nunţile sunt întruniri sociale care cartografiază relaţiile sociale, cu darurile confirmând şi recreând încrederea între indivizi.
Noţiunea abstractă de bani cuplată cu valoarea lor economică
funcţionează ca un semnificant şi ca un index pentru „a te ţine" de rude (vezi Figura 3.2).
