Stabilitatea politică a fragmentării sociale
Pornind de la două moduri clasice de a gândi societatea, am putea interpreta reprezentările populare şi practicile interac
ţiunii sociale din Săteni ca producând o persoană duală în fiecare localnic din Săteni. Pe de o parte, acesta trăieşte în solidaritate durkheimiană* cu o sferă personală de relaţii de încredere. De la reprezentări ale moralităţii transcendente la practici ale reciprocităţii, fiecare om din sat se va angaja într-o cooperare mutualistă cu o parte a societăţii, definită în primul rând prin familie şi apoi prin neamuri şi prieteni. Pe de altă
parte, în afara acestei sfere morale, el va trăi în starea naturală
hobbesiană, cu pericolele ei, în războiul tuturor contra tuturor, bizuindu-se pe sine însuşi în interacţiunile competitive.
Aşteptările sociale nu includ nici solidaritatea, nici bunăvoinţa, dacă oamenii nu se află într-o relaţie morală bazată pe încredere şi mutualitate, ba chiar în astfel de situaţii ele se referă
mai degrabă la teama de spoliere şi de vătămare, în moarte ca şi în viaţă.
1. Emile Durkheim consideră că solidaritatea îmbracă două forme, mecanică şi organică. Cea mecanică are un caracter omogen şi se bazează
pe caracteristici/ocupaţii apropiate ale indivizilor, caracterizând societăţile de dimensiuni reduse. Cea organică are un caracter complementar şi se bazează pe interdependenţa care apare într-o societate mai complexă, odată cu diviziunea muncii şi industrializarea.
256 NEÎNCREDEREA
Ce tip de contract social ar putea apărea în acest caz între un set de indivizi, fiecare dintre ei divizat personal între starea de natură hobbesiană şi solidaritatea morală durkheimiană?
Capitolul care urmează explorează această chestiune descriind organizarea politică a Săteniului. Etnografia descrie modul în care se comportă şi gândesc localnicii în privinţa institu
ţiilor care îi includ pe toţi, în calitate de cetăţeni cu drepturi şi îndatoriri. Dacă guvernarea locală este rezultatul iniţiativelor personale manifestate în instituţii formale ale statului, ce anume aduce unei persoane legitimitate politică? Cum e folosită puterea în guvernarea locală? Ce anume susţine şi reproduce aceste modele de putere?
Interpretarea antropologică va revela modul cum viaţa politică a Săteniului prelungeşte tropii interacţiunii sociale prezenţi (şi) în alte sfere ale societăţii, integrând turnirurile de cârciumă, simbolismul înmormântărilor şi cooperarea familiei şi a apropiaţilor, în jocul politic dintre încredere şi neîncredere. Competiţie cu mize mari, interacţiunea politică se hrăneşte din cooperarea bazată pe contractele private de reciprocitate morală dintre indivizi, orice rol ar juca aceştia în sens oficial - cetăţeni, alegători, candidaţi sau funcţionari ai statului. Să începem cu actorii-cheie care ocupă centrul scenei, acei localnici care s-au aruncat cu succes în competiţia pentru un loc cât mai înalt în ierarhia socială.
Facerea unui antreprenor politic
Unii dintre localnici păreau a se fi născut pentru politică. Ne-am întâlnit deja în cârciumă cu impozantul Răzvan, atunci când a venit vorba de păstrarea ierarhiilor de dominaţie faţă de tineri pretendenţi sau duşmani şi protejarea inclusiv fizică a reputaţiei personale şi a partenerilor morali. Gesturile lui publice anunţau şi parţial garantau resursele lui disponibile pentru STABILITATEA POLITICĂ A FRAGMENTĂRII SOCIALE 257
viitoarele bătălii politice. Era doar încă un act din viaţa sa picarescă, care începuse cu o faptă reprobabilă, atunci când abia ajunsese la statutul social de bărbat.
Ca mulţi alţii din generaţia lui, tatăl lui Răzvan migrase din Săteni către un oraş industrial, unde rămăsese până la pensionarea timpurie, în anii 1 990, dar păstrase legătura permanent cu satul, în care fiul lui îşi petrecea vacanţele de vară
la bunici. Carismatic şi impunător fizic, Răzvan se integrase imediat printre adolescenţii din sat, pe care îi domina prin şmecheria de orăşean cuplată cu savoirfaire-ul ţărănesc. Atunci când toată familia trebuise să se întoarcă la Săteni din cauza prăbuşirii industriei socialiste în noua economie de piaţă, Răzvan avea un pic peste 20 de ani şi ducea o existenţă hedonistă de holtei, plină de prieteni, pahare de băutură şi fete.
Acest dolce far niente s-a sfârşit în seara în care un prieten l-a invitat la o petrecere ocazionată de întoarcerea din armată.
Ameţiţi şi încurajaţi de bere şi rachiu, patru tineri, printre care şi Răzvan, dăduseră buzna în casa unei fete despre care se presupunea că are o moralitate sexuală laxă. Agresorii îi goniseră acesteia tatăl şi fratele, apoi făcuseră sex cu fata şi cu mama ei. În dimineaţa următoare, poliţia i-a arestat pentru viol şi fiecare a ajuns în închisoare pentru câţiva ani.
Răzvan insistă, în mod predictibil de convenabil pentru el, pe ambiguitatea întregii poveşti. Deşi îşi regretă beţia şi anii irosiţi la puşcărie, insistă apăsat şi cu detalii că relaţia sexuală
a fost consensuală. Susţine că victimele au încercat să obţină
avantaje materiale, încercând chiar să-l oblige să se însoare cu fata. Deşi localnicii consideră violarea sferei domestice şi a intimităţii personale a cuiva un păcat grav, reputaţia discutabilă şi marginalitatea socială a familiei victimei îi fac pe destui săteni să creadă (sau să se facă că cred) în interpretarea partizană a lui Răzvan şi, în ciuda statutului problematic de
,,puşcăriaş", îşi păstrează o părere bună despre el şi despre familia lui înstărită.
258 NEÎNCREDEREA
Timp de trei ani, după gratii, Răzvan se dedică bodybuilding-ului, reuşeşte să obţină poziţia râvnită de bucătar şi îşi câştigă locul de şef peste o celulă de 50 de deţinuţi. Închisoarea devine pentru el „şcoala vieţii", fumizându-i pedagogia secretă a societăţilor infracţionale. Folosind ceea ce învăţase în închisoare şi relaţiile sociale întemeiate în timpul ispăşirii pedepsei, Răzvan intră în reţelele mafiote din România şi Europa de Vest, ocupându-se cu prostituţia, traficul de persoane, tâlhăria, furtul, frauda şi protecţia fizică a interlopilor. O serie de confruntări cu legea şi rivalii, combinate cu pierderea tuturor câştigurilor la jocuri de noroc îl conving însă s-o ia de la capăt la Săteni.
Întors acasă, se căsătoreşte şi face doi băieţi, iar împreună
cu părinţii lui ţine o turmă de 200 de oi de lapte, miei şi berbeci de montă Karakul. Răzvan se ocupă de tranzacţiile şi rela
ţiile cu ceilalţi ciobani, în timp ce neamurile şi angajaţii se îngrijesc de operaţiunile zilnice, conectând modul domestic de producţie cu piaţa liberă. Răzvan ajunge la câştiguri frumoase, de peste 1.000 de euro în lunile bune, vânzând brânză, blăni de miel şi carne. Adesea, bărbatul cooperează şi împarte cinstit câştigurile cu socrul lui negustor. Deşi nu are cele mai multe oi din Săteni, obţine rapid suficient prestigiu, ca urmare a ascensiunii lui meteorice şi a râvnitei nuanţe roşcate a pielicelelor sale de miel comur. Rudele tatălui şi ale soţiei sunt pentru el reţeaua imediată de legături locale, dar şi-a dezvoltat şi configurat şi relaţii cu localnicii de toate felurile.
Ambiţiile sale personale şi stilul de viaţă îmbelşugat îl fac să-şi caute mereu surse de venit adiţionale. Un văr îndepărtat ca spiţă de sânge, dar apropiat şi „ţinut", Mihai, îl ajutase să
îşi găsească de lucru în Grecia, dar Răzvan îşi vătămase spatele şi fusese nevoit să se întoarcă acasă, fără prea multe regrete după munca istovitoare din construcţii. Banii pe care-i putea câştiga în sat nu sunt atât de mulţi, dar apare o oportunitate lucrativă atunci când companii din afara satului cumpără teren STABILITATEA POLITICĂ A FRAGMENTĂRII SOCIALE 259
în zonă. Dincolo de comisioanele obţinute, Răzvan începe să
direcţioneze cele mai profitabile tranzacţii pentru el însuşi, ajungând inclusiv să îşi pască oile pe terenurile nefolosite de proprietari enigmatici, despre care se spunea că sunt mai interesaţi de subvenţiile pentru agricultură ale Uniunii Europene decât de producţia propriu-zisă. Consolidându-şi proprietatea asupra pământurilor, Răzvan îşi măreşte turma de animale şi cumpără un Audi A6 second-hand folosit pentru a transporta brânza şi a-şi etala bogăţia. Devine un personaj din ce în ce mai notoriu în Săteni, dar nu numai.
