Cel mai apropiat prieten al lui e Gheorghe, cioban masiv şi hâtru din Cătuneni, care are în comun cu Răzvan antecedentele de violenţă şi închisoare - cel care s-ar fi ales cu gâtul tăiat în cârciumă dacă Răzvan şi un alt prieten n-ar fi sărit în apărarea lui. După ce îi botezase fiica lui Gheorghe, Răzvan devenise cumătro - frate spiritual - cu el, consacrându-şi legătura morală şi prietenia apropiată. Gheorghe are şi un alt cumătro într-o comună învecinată, care, la rândul lui, are şi el un cumătro şi mai departe, spre nord. Pe acest lanţ de rudenie spirituală între ciobani, reputaţia lui Răzvan ajunge până
la un om de afaceri republican care candida pentru Parlament.1
Răzvan discută cu acesta la telefon şi, întreprinzător cum îl ştim deja, îşi arată interesul pentru o posibilă colaborare.
Câteva zile mai târziu, scrâşnetul roţilor unor maşini de teren impunătoare îl trezeşte pe Răzvan din somn, băgându-i mama în sperieţi la gândul că fiul avea din nou probleme cu legea. Candidatul şi câţiva notabili republicani veniseră în vizită, acompaniaţi de Dumitru şi cumnaţii lui, cu toţii sus
ţinători ai partidului în satele din zonă. Aceştia garantează
pentru loialitatea şi calităţile lui Răzvan, dar atrag atenţia politicienilor asupra stării în care se găsea casa acestuia. Spun că
r. Aşa cum am menţionat, numele partidelor au fost schimbate pentru a le păstra anonimatul. Poziţia lor ideologică contează prea puţin la Săteni, aşa cum vom vedea.
260 NEÎNCREDEREA
bărbatul e om muncitor, dar are doi copii mici şi o mulţime de obligaţii, subliniind dorinţa lui de a-şi construi o nouă casă
pentru familie. Candidatul promite să aibă grijă de susţinătorul său de nădejde, iar tânărul îşi declară cu entuziasm adeziunea la facţiunea candidatului şi promite să obţină voturi republicane în Săteniul dominat de populari.
Intersecţia dintre iniţiativele politice de sus în jos şi reţelele sociale locale îl transformă pe Răzvan într-un jucător-cheie în zonă.1 Răzvan are toate calităţile necesare pentru un lider: o gospodărie mare, e relativ bogat, conectat cu multe rude şi prieteni şi capabil de prestaţii publice răsunătoare, de la competiţiile câştigate în cârciumă la succesul în afaceri. Cu un status semnificativ obţinut în câteva sfere sociale, tânărul se aruncă în politică cu avânt. Beneficiile încep să apară curând.
La numai câteva săptămâni după începutul carierei politice, îşi sună nişte cunoscuţi republicani pentru a obţine bunăvoinţa autorităţilor agricole şi sanitare, pentru a depăşi nişte obstacole birocratice ce îi afectau afacerile. Planul lui pe termen lung e însă acela de a candida la primărie pentru republicani, 1 . În 2008, sistemul electoral din România a trecut de la liste de partid la vot uninominal. Chiru şi Ciobanu (2009) prezintă o analiză asupra impactului acestei reforme asupra patronajului politic şi a politicii antreprenoriale. Crearea implicită a unor circumscripţii mai restrânse pentru parlamentarii aleşi a fost prezentată în discursul public ca pas în direcţia unei responsabilităţi mai mari pentru oficialii aleşi, mai uşor de identificat acum cu interesele locale decât cu imperativele generale de partid evidenţiate de listele anterioare. Rezultatul a fost o campanie electorală
în care candidaţii au investit mai mult în propriul succes, mai puţin interesaţi de linia generală şi imaginea partidului. Strategiile electorale au devenit, din centrate pe partid, centrate pe candidat, iar conducerile partidelor au căutat candidaţi cu potenţial, capabili şi de a-şi autofinanţa campaniile, ceea ce a făcut ca puterea politică să se bazeze pe activarea unor reţele sociale adaptate la realitatea socială a unei circumscripţii anume (Marian şi King, 2010).
STABILITATEA POLITICĂ A FRAGMENTĂRII SOCIALE 261
curmând monopolul popularilor asupra guvernării locale şi resurselor instituţionale.
Răzvan trebuie să propună o structură organizaţională şi o strategie care să îi articuleze alianţele politice. De ceva timp, republicanii din Săteni aproape că nu existau, obţinând rezultate minore la alegerile naţionale. Fostul lider evitase permanent conflictele, aşa încât republicanii nu obţinuseră nici măcar un loc de consilier local. Popularii aproape că nu aveau opoziţie şi mulţi localnici credeau că primarul îl controla pe liderul republican anterior, ca pe o marionetă care avea în sarcină
înăbuşirea din faşă a opoziţiei. Urmând instrucţiunile de la centru, Răzvan îşi găseşte aliaţi pentru a-l răsturna pe fostul lider şi clica acestuia, şi apoi se pune pe treabă.
De la început, îşi concepuse interesele politice ca angajamente morale, legate de rudenie şi prietenie. Peste noapte, Răzvan îşi transformă reţeaua de apropiaţi într-o facţiune politică.
El şi Gheorghe devin preşedintele şi, respectiv vicepreşedintele filialei, iar alţi câţiva prieteni şi rude ocupă poziţiile-cheie, transformând partidul republican din localitate într-o organizaţie extinsă, construită pe relaţii personale.
În drumul către putere, Răzvan are nevoie de încrederea aliaţilor şi a aliaţilor aliaţilor săi - şi aşa mai departe, cât mai adânc în ţesătura socială a Săteniului. Strategia lui de organizare politică e lipsită de orice încărcătură ideologică. Afilierile politice nu au nici o legătură cu imperative abstracte, îndepărtate, precum orientarea şi istoria partidului sau problemele curente ale ţării. Numele de „republican", ca şi celelalte etichete politice folosite în sat, este mai degrabă o metaforă pentru o reţea eterogenă de relaţii sociale. Membrii şi susţinătorii au devenit republicani în primul rând urmându-l pe Răzvan, apoi urmând nucleul iniţial de acoliţi şi aşa mai departe, prin relaţii personale cu oameni deja afiliaţi. Fiecare nou-venit aduce cu el susţinerea familiei, iar angajamentul asumat se diseminează printre rude, vecini şi prieteni. Liantul care ţine laolaltă
262 NEÎNCREDEREA
facţiunea provine din angajamentele de susţinere reciprocă
preexistente, care acum sunt activate şi intensificate de o oportunitate politică concretă. Dacă aşa stau lucrurile pe plan local, atunci pare că localnicii s-au integrat armonios în mediul politic mai larg al naţiunii.
Politică rituală şi tranzacţii politice
Folosindu-mi maşina personală drept unealtă etnografică, am transportat câţiva proaspeţi republicani la o întâlnire regională din capitala de judeţ.1 Acolo, într-un spectacol cu scenă, muzică şi artificii, fiecare candidat la un loc în parlament era prezentat publicului, urmat de câte cineva care fusese ajutat de acesta: un orfan care obţinuse un loc de muncă, un antreprenor consiliat într-o chestiune legală, o bătrână căreia i se obţinuse asigurarea de sănătate. Fiecare astfel de exemplu comunica un demers de filantropie privată, mai degrabă decât o propunere de politici sau o opţiune ideologică (v. Marian şi King, 2010, pentru o analiză instituţională). De fapt, tot aşa îl recrutase candidatul „nostru" pe Răzvan şi facţiunea lui: prin servicii private oferite în schimbul sprijinului politic personalizat.
Pentru această întrunire, fiecare activist local trebuia să
livreze din teritoriu un minimum de ro susţinători, lucru verificat atent de organizatori, ca indicaţie personală de influenţă politică şi solidaritate rodnică. Localnicii din Săteni nu au avut însă conversaţii directe cu liderii de partid, referitoare la politică sau strategie şi râdeau de speranţa mea că vom fi băgaţi în seamă de „şefi". Cum se spune, ,,până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii". Comunicarea personală era diadică şi se producea între niveluri ierarhice învecinate: candidaţii din r. Toate partidele, indiferent de orientarea ideologică, organizează
astfel de întruniri.
STABILITATEA POLITICĂ A FRAGMENTĂRII SOCIALE 263
