Pe de o parte, trebuia să-şi răsplătească susţinătorii, dintre care mulţi erau rude sau prieteni apropiaţi. Dar pe afilierea acestora conta deja. Pentru a-i fi utile candidatului, ghetele trebuiau să cumpere noi voturi. Interesele patronului nu erau tocmai aliniate cu cele ale clientului. Dilema lui Răzvan evoca situaţia acelor big man melanezieni, personaje cu apucături profund burgheze care deţin o reţea de relaţii personale şi au permanent de ales între exploatarea şi recompensarea propriei baze politice pentru a acumula şi păstra puterea politică (Sahlins, 1 963: 289-294). Luptele politice din Săteni sunt determinate şi ele de tensiunea dintre contractele morale şi individualismul competitiv. Pentru a conta pe susţinerea partenerilor sociali, un activist politic ar trebui să repartizeze echitabil beneficiile şi să promoveze unitatea intereselor între asociaţi. Cu toate acestea, sfera partenerilor morali de zi cu zi e prea restrânsă pentru un antreprenor politic.
STABI LITATEA PO LITI CĂ A FRAG M E NTĂR I I S O C IALE 267
Pentru a dobândi putere politică, Răzvan trebuia să se extindă dincolo de aliaţi, în arena publică, populată de indivizi mânaţi de interese proprii şi dorinţe achizitive. Extinzându-şi tactic baza de susţinere, el a distribuit cu generozitate jumătate dintre ghete localnicilor indecişi. Un semnal public de generozitate, transmis cu abilitate, a maximizat efectul investiţiei politice, prin proclamarea împărţelii caritabile şi înmânarea personală a ghetelor sătenilor săraci care promiteau să
voteze republicanii. Sfidător şi pervers, Răzvan a trimis câteva perechi şi popularilor săraci, fiindcă „poate primarul n-are bani să le ia pantofi".
Împreună cu rândurile de băuturi oferite localnicilor cu care se afla în relaţii sociale distante, ghetele au servit ca monedă electorală. Menţionate ironic ca „pomeni electorale" în discursul politic românesc, astfel de daruri chiar evocă ceva din funcţia rituală. Activiştii politici distribuie strategic pomenile/mita şi solicită explicit în schimbul acestora voturi unui număr atent selecţionat de localnici. Faptul că transferurile au loc deseori în timpul Paştelui, Crăciunului şi al altor sărbători religioase adânceşte simbolismul ritual al darului, care uneori conţine şi hrană cu conotaţii profund religioase -
peşte de Florii sau miei înaintea Paştelui. Dincolo de înălţătoarea conotaţie ortodoxă, toată lumea vede astfel de cadouri ca plăţi în avans. Dacă le foloseşte la ceva politicienilor, conotaţia religioasă poate oferi o modestă asigurare împotriva încălcării pactului. S-a auzit de cazuri de primari care îi obligă
pe alegători să se jure la biserică, cu mâna pe Evanghelie, că
îi vor vota, sub ochii preotului.
Răzvan a distribuit cealaltă jumătate de ghete rudelor şi asociaţilor, deşi, intrigant, printre aceştia se numărau şi sus
ţinători clari ai popularilor. Dincolo de tranzacţiile politice, pe termen scurt, cu cei care votează cu republicanii, ghetele electorale au fost incluse în circuitele de reciprocitate preexistente şi preeminente. Datoria morală faţă de neamuri şi prieteni 268 NEÎNCREDEREA
dragi era pentru liderul în devenire la fel de importantă ca angajamentul luat faţă de partid. Unii dintre membrii familiei îl susţineau pe primarul popular din motive clare şi solide, cum ar fi prezenţa unui membru al familiei în administraţia locală. Dacă ar fi fost în locul lor, Răzvan ştia că ar fi făcut acelaşi lucru: şi-ar fi pus interesele familiale pe primul loc, decizie văzută ca legitimă şi morală.
Mai mult, alianţele politice din Săteni nu erau în nici un caz o afacere din categoria „totul, sau nimic". Aparent altruiste şi dincolo de tacticile electorale, darurile oferite de Răzvan dovedeau generozitatea acestuia din punctul de vedere al achitării de relaţiile personale, indiferent de interesele sale contextuale. Însă strategia lui pe termen lung includea acest gest persuasiv în planurile de a determina schimbarea afilierilor în viitor. Răzvan le-a oferit rudelor şi prietenilor cu conflicte de interese o soluţie morală şi echitabilă: ,,Votaţi acum cu primarul, dar mergeţi cu mine data viitoare". O cheltuială din resursele electorale putea întări parteneriatul cu actori-cheie din sat, căci nou-venitul în politică începea să nutrească ambiţii personale pe termen lung.
Atunci când au venit rezultatele alegerilor parlamentare, Răzvan a jubilat zgomotos în cârciumă, ca să-l audă toată lumea:
,,Eu am primit 200 de voturi, primarul - 600, Mircea - roo".
În reprezentările locale ale politicienilor, dar şi ale oamenilor de rând, cei care obţin voturile sunt activiştii din sat, şi nu parlamentarii. Candidatul lui Răzvan a fost ales în ciuda înfrângerii din Săteni, iar acesta a putut proclama o victorie locală
împotriva monopolului primarului. Cu toate acestea, şi-a exprimat dezamăgirea că parlamentarul fusese votat doar de 200 de oameni, mai puţini decât cei care promiseseră s-o facă.
I-a acuzat pe unii din proaspeţii posesori de ghete că nu votaseră deloc sau votaseră pentru altcineva, dar nu a pus sub semnul întrebării, niciodată, loialitatea rudelor apropiate şi a prietenilor. A mai povestit că într-un sat din apropiere, STABILITATEA POLITICĂ A FRAGMENTĂRII SOCIALE 269
un politician înmânase numai pantoful stâng înaintea alegerilor, urmând să dea şi restul perechii numai dacă rezultatele aveau să se dovedească favorabile. Răzvan reflecta cu voce tare că poate ar fi trebuit să aibă şi el mai puţină încredere în oameni. În cele din urmă, a lăudat onestitatea anumitor săteni, care primiseră ghetele chiar dacă declaraseră cinstit că nu vor vota cu el - după el, genul de oameni serioşi pe care te poţi bizui, şi nu numai în politică.
Faptul că mulţi dintre localnici beneficiaseră de generozitatea vizibilă a lui Răzvan îl făcea pe acesta să savureze în particular invidia şi teama pe care presupunea că le stârnise la „duşmani". Toate facţiunile oferiseră cadouri promoţionale umbrele, pelerine, veste de ploaie şi cizme de cauciuc -, dar, cu toate acestea, ghetele lui erau mai grozave ca toate acestea la un loc. Răzvan a început să-şi bată joc de săracii îmbrăcaţi în ciurucuri inscripţionate cu simbolurile populare, mult sub calitatea încălţărilor sale, oferite necondiţionat. Deşi o victorie cu consecinţe reduse pentru populari în sat, era foarte importantă, fiindcă Răzvan jucase un joc dublu tot timpul. Pe de o parte, lucrase pentru un lider regional şi îşi ţinuse promisiunile, iar acum avea susţinerea la un nivel mai înalt al partidului. Pe de alta, mereu stătea cu ochii pe următoarele alegeri locale. Folosise resursele parlamentarului şi pentru a-şi crea o facţiune locală loială, pentru a-i evalua capacităţile şi a-şi putea face planuri ulterioare. Deşi luase mai puţine voturi decât primarul, era o înfrângere tactică, care îi oferea un avantaj strategic în viitoarele lui întreprinderi în politica locală.
Povestea ghetelor pune problema interacţiunilor sociale din politica Săteniului în termeni de încredere faţă de cei care ar putea pune ştampila pe candidatul tău sau pe inamic în momentul anonim al opţiunii electorale propriu-zise. Te poţi baza, cu siguranţă, pe familie, apoi pe rudele apropiate şi pe prieteni şi, în mare parte, pe familiile aliaţilor. Restul e confuz, fluctuant şi disponibil pentru tranzacţii. În afara 270 NEÎNCREDEREA
angajamentelor morale certe, politica devine o competiţie între actori şi coaliţii care negociază susţinerea pe termen scurt. Un politician abil manevrează între zona obligaţiilor pe termen lung, cum sunt cele cu neamurile, şi cea tranzacţională, pe termen scurt. Cu amândouă, îşi poate extrage susţinerea necesară pentru superioritatea în politica satului. Toate strategiile politice reclamă resurse pentru rămânerea în circuitul reciprocităţii, dar şi încheierea de noi tranzacţii. Şi dacă Răzvan se afla de-abia la început, adversarul lui conducea un mecanism îndelung şlefuit pentru rezolvarea acestor dileme sociale.
„Hoţul deştept" şi incapabilul politic
