Politica din Săteni este o prelungire a vieţii sociale cu alte mijloace. Localnicii nu contestă felul cum se petrec lucrurile fiindcă asta ar însemna să pună sub semnul întrebării o ordine morală imanentă. Era cunoscut, probabil cu destulă veracitate, că Emil, Răzvan şi alţi lideri îşi puneau interesele proprii deasupra celor comune sau universale. Ocoleau sau încălcau legi, îşi favorizau rudele şi cercul de apropiaţi şi puseseră mâna pe resursele satului şi ale statului. Însă toată lumea făcea acelaşi lucru, doar că obţineau beneficii mai mici. Toţi localnicii luptau pentru propria gospodărie, îşi favorizau neamurile şi prietenii comparativ cu străinii şi încercau să-şi crească şi să-şi protejeze avutul propriu, chiar în dauna intereselor publice. Ei nu se simţeau nici uniţi cu alţi localnici, nici răspunzători pentru bunăstarea lor. La fel ca abaterile de la preceptele ortodoxe la ritualuri, încălcările legii erau considerate justificate sau chiar necesare, dacă era vorba de a-ţi respecta obligaţiile faţă de familie, rude sau prieteni sau de a-ţi exercita drepturile morale.
Oamenii de felul lui Emil sau Răzvan seamănă mult, în sens etic, cu ceilalţi localnici, dar au ceva în plus. Sunt mai ambiţioşi, mai curajoşi, mai lacomi sau mai norocoşi decât majoritatea celorlalţi, ceea ce îi ajută să obţină mai mult control asupra resurselor materiale şi instituţionale. Cu toate acestea, oricine se va lovi la un moment dat de incongruenţa dintre cadrul legal şi normele locale, nescrise. Cei mai mulţi dintre localnici trăiesc în total dezinteres, sau chiar dispreţ, faţă de multe prevederi legale, de la cele referitoare la comerţ, la cele care reglementează construcţiile, mediul sau moştenirea.
Membru al comunităţii cu un simţ mai mare al dreptăţii şi mai cultivat decât alţii, Mihai lucrează fără autorizaţii, nu plăteşte taxe şi nu vede nimic în neregulă în asta. Ştie că şi alţii fac asta. Dar acesta e şi unul din motivele pentru care nu-şi va căuta niciodată dreptatea în justiţie împotriva lui Emil, decât ca ultimă nevoie. Dacă o va face, acesta îi va răspunde cu aceeaşi monedă. Implicarea legii produce inconveniente 296 NEÎNCREDEREA
pentru toţi participanţii care se coordonează implicit în a exclude această cale de atac sau apărare cât timp există alte alternative. Mihai se face că nu vede ce face Emil, atâta timp cât Emil se face că nu vede ce face Mihai din punctul de vedere al apelului la forţa coercitivă a statului. Chiar dacă nici unul dintre ei nu încalcă legea, se va găsi totdeauna câte un membru al familiei sau un alt apropiat care o face, ceea ce îi creează
respectivului o vulnerabilitate în cazul în care se apelează la poliţie sau procuratură.
În cârciumă, în tranzacţiile de animale şi cereale, la cimitir şi în materie de cadastru funcţionează dreptatea celui mai puternic. Instituţiile politice, ca administraţia locală, organizaţiile civice sau partidele sunt doar noi arene pentru individualismul competitiv. Sunt mai speciale ca altele, fiindcă de pildă actorul politic dominant la Săteni îndeplineşte multe dintre condiţiile unei poziţii dominante social. El - de regulă
în astfel de funcţii e vorba de un bărbat - e inteligent, abil, periculos şi capabil de răzbunare. E capabil să-şi învingă adversarii la toate tipurile de jocuri, inclusiv turniruri indirecte, în felul în care personajele proeminente domină cârciuma.
Însă nu poate face asta de unul singur. Poţi câştiga câte o partidă de skanderbeg cu fiecare localnic din Săteni, în parte, dar ca primar trebuie să-ţi creezi o reţea socială pe care să te bazezi.
Trebuie să fii persuasiv, să fii capabil de încredere şi să te dovedeşti de încredere şi să te integrezi, ca individ competent social, în reţeaua de rudenie şi prietenie care îţi asigură cooperarea pe termen lung.
Într-un fel, asta evocă lumea femeilor, care pun la cale pomeni, se cultivă reciproc pentru căldura intimităţii şi bârfă
şi îşi deschid spaţiul domestic cu vecinii şi rudele. Atunci când Mihai a vrut să-şi arate dispreţul faţă de Emil, l-a numit „curvă"
care „îţi zâmbeşte-n faţă şi te înjunghie pe la spate". Asta evocă
subtilitatea navigării printre interacţiuni sociale ambigue, preferinţa pentru non-violenţă şi relaţii bune în aparenţă, ca STABILITATEA POLITICĂ A FRAGMENTĂRII SOCIALE 297
strategie necesară chiar şi în raporturile de forţă superioare.
De fapt, Răzvan se lăuda chiar că poate fi „curvă mai mare"
decât Emil, pentru a arăta cât se destupase la minte faţă de trecutul de violator şi interlop de duzină, pentru a deveni politician. Până şi mai onestul Mihai era de acord cu faptul că
politicienii trebuie să mintă, fiindcă un lider cu totul onest, care spune lucrurilor pe nume, cu principii nu ar supravieţui în Săteni. În ciuda tuturor bârfelor, Emil ştia să se înconjoare de actori-cheie aliaţi pe termen lung, recompensându-i pentru sprijinul oferit în spolierea fondurilor politice, la fel cum fac neamurile şi prietenii între ei în viaţa de zi cu zi. În pădurea metaforică a relaţiilor de rudenie şi prietenie, primarul era un stejar mare şi solid.
Dacă localnicii din Săteni nu încearcă să curme sau să reducă
apetitul pentru fărădelege al politicienilor locali, controlul din afară aproape că nu există. Localnicii percep poliţia şi procurorii ca urmărindu-şi propriul interes şi fiind controlaţi de la Bucureşti. Treaba acestora e, după oamenii din partea locului, nu să
aplice imparţial legea, ci să afecteze resursele locale. Dovadă
fiind faptul că, atunci când în sat a avut loc o investigaţie, toată
lumea a făcut front comun în faţa amestecului din afară.
