Etică şi integritate academică
protecţiei pentru persoanele sau grupurile care se află în situaţii de vulnerabilitate. Acest principiu etic este esenţial nu doar în domeniul medical sau cercetarea bioetică, ci şi în plan academic, unde recunoaşterea şi abordarea vulnerabilităţii studenţilor, cercetătorilor şi participanţilor la cercetare devin imperativ etic.
Principiul vulnerabilităţii implică recunoaşterea că anumite condiţii sau situaţii pot expune indivizii la riscuri suplimentare sau la prejudicii, necesitând astfel măsuri de protecţie şi sprijin adaptate nevoilor lor specifice.
În mediul academic, princ-ipiul vulnerabilităţii se manifestă prin recunoaşterea şi abordarea nevoilor specifice ale studenţilor sau colegilor care se pot confrunta cu diverse forme de vulnerabilitate. Acesta include:
Protecţia participanţilor vulnerabili la cercetare: în proiectele de cercetare care implică persoane umane, este important să
fie identificate grupurile vulnerabile ( cum ar fi minorii, persoanele cu dizabilităţi, populaţiile marginalizate) şi să se asigure măsuri de protecţie adecvate pentru a minimiza riscurile şi a proteja bunăstarea lor.
Sprijinirea studenţilor vulnerabili: instituţiile de învăţământ superior trebuie să dezvolte programe şi resurse care să
sprijine studenţii care se confruntă cu dificultăţi economice, probleme de sănătate, sau orice alte condiţii care le cresc vulnerabilitatea.
sau politice. Această condiţie poate fi temporară sau permanentă şi poate fi influenţată de o varietate de factori, inclusiv dar nu limitat la sărăcie, boală, discriminare, dependenţă, sau lipsa accesului la resurse şi suport social. În filosofia morală, vulnerabilitatea este adesea legată de discuţii despre dreptate, echitate şi datoria de a proteja pe cei în dezavantaj.
62
