Se ridicară în picioare şi privită înainte. Lumini slabe se vedeau conturate pe fundalul întunericului. Lumea se distingea din nou. Nu era vorba de fericirea din inima ei şi nici de liniştea din sufletul lui. Era vorba de lumea ireală, superficială a realităţii, j Totuşi nu era vechea lume. Căci liniştea şi fericirea din sufletele lor dăinuiau.
Debarcarea aceasta. în noapte era ciudată şi dezolantă mai mult decât orice, precum debarcarea de pe Styx)74 ;într-o lumeţ subterană mohorâtă.
Asprimea acestui loc pe jumătate luminat, înconjurat de întunericul atotputernic .şi neprimitor, acoperii cu scânduri şi sunând a gdl sub picioare, era dezolantă. Ursula zărf l literele mari, palide şi misterioase OOSTENDE răsărind diri înl tuneric. Toţi se grăbeau cu o hotărâre oarbă, asemenea insectelor, prin aerul întunecat şi cenuşiu, hamalii strigau într-o engleză de neînţeles, apoi tropăiau cu bagaje grele, cu bluze decolorate, '
arătând ca nişte fantome pe când dispăreau. Ursula stătea la o barieră
lungă, joasă, acoperită cu zinc, împreună cu alte sute de oameni
fantomatici, şi pe toată întinderea aceea vastă şi rece a | întunericului se vedea un şir de bagaje deschise şi de oameni ca nişte fantome, în vreme ce, de cealaltă parte a barierei;!
f uncţionari palizi cu şepci ţuguiate şi mustăţi răscoleau lucrurile din geamantane, apoi mâzgăleau un semn cu creta pe ele.
Se termină şi asta. Birkin înşfăcă bagajele de mână şi plecară cu un hamal care mergea în urmă. Trecură printr-o poartă mare şi ieşiră iarăşi în noapte. Ah, un peron de cale ferată! Se auzeau voci care strigau cu o agitaţie neomenească prin aerul cenuşiu întunecat, năluci alergau prin întunericul dintre trenuri.
—„Koln — Berlin”, descifră Ursula literele de pe plăcuţa agăţată sus, pe unul dintre trenuri.
— Am ajuns, spuse Birkin. Şi în lateral Ursula văzu: „ELSASS -
LOTHRINGEN106 — Luxemburg, Metz — BASEL’.
— Asta e, Basel!
Hamalul se apropie.
— A Băle — deuxieme classe? — Voilă290.
Şi se căţără în vagonul înalt. Ei îl urmară. Unele compartimente erau deja ocupate. Dar multe erau întunecate şi goale. Bagajul fu pus la locul lui, iar hamalului i se oferi un bacşiş.
—Nows avons encoreV 291 întrebă Birkin, uitându-se la ceas şi la hamal.
— Encore une demi-heure107.
Spunând acestea, hamalul, în bluza lui bleumarin, dispăru. Era urât şi insolent.
— Vino, spuse Birkin. E frig. Hai să mâncăm.
Pe peron era un bufet. Băură cafea fierbinte şi slabă şi mâncară comuri tăiate pe din două, cu şuncă, din care trebuia să muşti aşa de zdravăn încât Ursula simţi că i se dislocă maxilarul. Apoi se plimbară printre trenurile înalte. Totul era aşa de ciudat, atât de pustiit, ca într-o lume subterană, cenuşie, acoperită de un praf gri, pustie, abandonată, neînsemnată — un loc cenuşiu, îngrozitor, jjfemei îndrăgostite 477
neînsemnat.
106 Numele german pentru provincia Alsacia-Lorena din nord-estul Franţei. A fost teritoriu german din 1871 până în 1919.
290 La Basel — clasa a doua? Poftiţi, (fr.) 291
Mai avem? (fr.)
107încă o jumătate de oră (fr,).
în cele din urmă o porniră prin noapte. Prin întuneric Ursula descifră
câmpiile întinse,'întunecimea umedă, întinsă si
îngrozitoare a continentului. Trenul se opri surprinzător de re= I pede —
Bruges! Apoi, mai departe prin întunericul dens, cu 3 imagini fugare de ferme adormite, plopi subţiri şi drumuri pustii, 1 Ursula stătea supărată, ţinându-1 de mână pe Birkin. El, palid, : nemişcat, precum un strigoi, privea din când în când afară p* 1 fereastră, iar alteori închidea ochii. Apoi deschidea din nou I ochii, întunecaţi precum noaptea de afară.
O străfulgerare de câteva lumini se ivi în întuneric —- gara 1 Ghent!
Câteva năluci se mai mişcau afară pe peron, apoi se auzi clopoţelul, după
care din nou agitaţie prin întunericul dens. Ursu- I la văzu un om cu o lanternă ieşind dintr-o fermă de lângă calea fe-« rată şi traversând către clădirile anexe ale fermei. Se gândi la 1 Marsh, la viaţa ei liniştită, dusă
cândva la Cossethay*79. Doamne, I cât de departe fusese plasată faţă de copilăria ei, cât de mult oare I mai avea de mers? Intr-o viaţă de om parcurgi o eternitate întrea- ■ gă. Marele haos al amintirilor din copilărie în împrejurimile liniş- I tite de la ţară din satul Cossethay şi de la ferma Marsh... îşi adu*1 fl cea aminte de servitoarea Tilly care îi dădea pâine cm unt presă- w rată cu zahăr brun în sufrageria veche unde orologiul bunicului I avea doi trandafiri roz într-un coş, pictaţi deasupra cifrelor de pe I cadran, iar acum, când călătorea înspre necunoscut împreună cu ]
Birkin, un om cu totul străin, era aşa de minunat, încât i se părea® că nu are nici o identitate, iar copila care fusese odinioară, jucân-fB du-se în curtea bisericii din Cossethay, era o mică fiinţă din trecut, I nicidecum ea însăşi;
Ajunseră la Bruxelles — o jumătate de oră pentru micul I dejun.
Coborâră. Ceasul mare din gară arăta ora şase fix. Serviră 1 cafea şi chifle cu miere în bufetul mare şi pustiu, atât de depri- I mant, veşnic atât de mohorât, murdar, dar spaţios, atâta spaţiu ] dezolant de pustiu... Măcar putu să se spele pe faţă şi pe mâini CU apă fierbinte şi se pieptănă, ceea ce fu o încântare.
în curând urcară în tren din nou şi plecară. îşi făcură apariţia zorile cenuşii. Erau mai mulţi oameni în compartiment: un om de
afaceri belgian masiv, rumen, cu favoriţi lungi şi maronii, vorbind neîncetat într-o franţuzească urâtă pe care Ursula era prea 4/8
D.H.
Lawtet\U
