! — Ne face cu mâna, spuse Ursula. ’
—1 Da, răspunse Ursula. f Ele îl urmăreau, iar el le făcu din nou cu mâna de lâ distanţă, dându-le de înţeles că ie-a recunoscut.
— E ca un Nibelung® râse Ursula.
Gudrun nu spuse nimic, doar continua să stea'nemişcată şi să privească apa.
Gerald se întoarse deodată şi se îndepărtă repede, înotând pe o] parte.
Acum era singur; singur şi de neatacat în mijlocul apei, caro parcă îi aparţinea. Se simţea plin de entuziasm, izolat în elementul? lui, liber şi fără
restricţii. Era fericit, dădea din picioare şi din toi corpul fără să se simtă
îngrădit, era doar el în acea lume a apelofii
Gudrun îl invidia dureros de mult. Chiar şi aceste momente! de izolare totală şi plutire i se păreau într-atât de invidiat încâlj se simţea parcă
pedepsită să stea acolo pe drum. 'I
— Doamne, vezi ce înseamnă să
fii bărbaţi strigă eâ. Ce?
exclamă Ursula surprinsă.
-— Libertate, independenţă* mobilitate! strigă GudrunJ îmbujorată fără
mtttiV |i radioasă. Dacă eşti bărbat şi-ţi propui să| faci un lucrii, fi faci.
Nţl’trebuie să întâmpini mii de obstacole aşa cum i se întâmplă unei femei.
Ursula se întreba ce anume o frământa pe Gudrun de' izbucnise astfel. Nu putea să înţeleagă.
—* Ce vrei să faci? întrebă ea.
— Nimic, strigă Gudrun, întărindu-şi spusele repede. Dar- presupunând că aş face ceva. Presupunând că aş vrea să mă duc| înot până acolo. Este ceva imposibil, este de neconceput ca eu sa| mă dezbrac acum şj să sar în apă. Dar nuri aşa că e ridicol, nu-i aşa că asta pur şi simplu te împiedică să
trăieşti din plin?
Era aşa de înfierbântată, de îmbujorată şi de furioasă, încâj| Ursula rămase nedumerită. Cele două surori îşi continuării drumul înainte. Treceau prin dreptul copacilor de pe dealul dim dreptul proprietăţii Shortlands. Priviră
cşşa< vagon,;. jpăşă,s şlabî luminată şi misterioasă în aerul umed al dimineţii, cu cedrii care» bateau înspre ferestre. Gudrun părea să o studieze îndeaproape. |
— Nu ţi se pare că e atrăgătoare, Ursula? întrşbă Gudrun. i
-— Foarte,, spuse, jLJrsula. [Foarte liniştită şi încântătoare. „
— Are şi un contur bine definit 60 ^ aparţine unei anume epoci.
D.H.
Lawrende.
*** Cărei epoci?
— Secolului al XVlII-lea, bineînţeles; caracteristică pentru, vremea când au scris Dorothy WordsworthM şi Jane Austen, nu crezi?)
I Ursula râse.
|s— Nu crezi că-i aşa.7 repetă Gudrun.
■—Poate. Dar nu cred că familia Crich se încadrează în această epocă. Ştiu că Gerald instalează o centrală electrică ca să alhfl lumină în casă şi face tot felul de îmbunătăţiri moderne.
B Gudrun ridică iute din umeri, k— Bineînţeles, spuse ea. Asta chiar că e inevitabil.
— Chiar aşa, râse Ursula. In primul rând Gerald este mult pil tânăr în gândire decât toţi ceilalţi. II urăsc toţi pentru asta. Îî sire pe toţi la degetul cel mic şi se joacă după bunul plac cu ei. Ai trebui să moară la scurt timp după ce va termina cu (Modernizarea casei şi atunci nu va mai exista nimic de modernizat. In orice caz, nu-i lipseşte ambiţia.
r*— Cu siguranţă că nu, zise Gudrun. De fapt, n-am mai văzut ţir nimeni care să dea dovadă de atâta ambiţie. Lucrul care mă nelinişteşte este următorul: ce o să se aleagă de toată ambiţia aiftt a lui, până unde o să
meargă oare? |— O, dar ştiu, zise Ursula. Merge până într-acolo încât îşi pune în aplicare cele mai trăsnite idei!
I — Exact, spuse Gudrun.
[■— Ştii că şi-a împuşcat fratele? spuse Ursula.
|-— Şi-a împuşcat fratele? strigă Gudrun, încruntându-se de jiircă nu şi-ar fi crezut urechilor. fc— N-ai ştiut? Of, am crezut că ştii. El şi cu fratele lui se jucau tu o armă. I-a spus fratelui său să se uite la butoiaşul armei, dar arma era încărcată, aşa că l-a împuşcat pe fratele său în cap. Nu-i aşa că e groaznic?
, ■— Sunt îngrozită, strigă Gudrun. S-a întâmplat demult?
