— Spune-mi, zise Birkin, pentru ce anume trăieşti?
Chipul lui Gerald căpătă o expresie confuză.
— Pentru ce trăiesc? repetă el. Cred că trăiesc ca să muncesc! ca să produc ceva, întrucât sunt 0 fiinţă utilă. In afară de aştai trăiesc pentru că Sunt o fiinţă vie.
, — Şi în ce constă munca ta? Să scoţi cât mai multe mii dej tone de cărbune din pământ în fiecare zi. Şi după ce am obţinui lucrurile de care avem nevoie: cărbune, mobilă acoperită cuj pluş, piane, tocăniţă de iepure, o atmosferă plăcută, burta plinaj şi o ascultăm pe tânăra domnişoară cântând la pian — după toate astea ce urmează? Ce urmează, după ce ai adunat toatd aceste lucruri materiale?;.;
Gerald şedea râzând de cuvintele şi de umorul ironic al celuilalt bărbat.
Dar şi el reflecta la asta.
-— încă nu am ajuns până acolo, răspunse el. Mulţi oameni încă mai aşteaptă să vâneze iepurele şi să aibă un foc bun la care să-l gătească-.
Aşadar, cât timp tu scoţi cărbune, eu trebuie. *să vânei iepurele? spuse Birkin, ironizându-1 pe Gerald.
— Ceva de genul acesta, zise Gerald.
Birkin îl privi cu atenţie. Descifra la Gerald o asprime care sej ascundea sub masca jovialităţii, chiar o răutate ciudată şl ascuţită, care transpărea dincolo de explicaţiile aparent- plauzibile despre etica productivităţii.
6 distreze la spectacolele dansatoarei şi artistei de music-hall Gaby Deslys (1884-1920) deoarece acesta murise cu opt luni înainte. ■ 21
Un fenomen ocazional de lumină care poate fi observat pe Muntele Brocken (cel mai înalt din lanţul Harz din Germania) sau pe orice alt munte înalt, care are ca rezultat umbra mărită a unei persoane mflectată pe un nor sau ceaţă.
— Gerald, zise el, nu prea-mi placi.
— Ştiu, zise Gerald. Dar de ce?
Birkin se gândi câteva minute, cu utt aer de nepătruns. 7(5
D.H:
LawrenM
— Aş vrea să ştiu dacă tu îţi dai seama că mă urăşti, spuse el în cele din urmă. Şi s-a întâmplat vreodată să mă deteşti în mod conştient — să mă
urăşti într-un fel mistic? Eu simt uneorj.j’ într-un fel bizar, că te urăsc cu tărie.
I Gerald fu destul de surpins, chiar puţin deconcertat. Nu prea §tia ce să
spună.
i •— E posibil să simt că te urăsc uneori, zise el. Dar în mod inconştient —
niciodată voit, adică.
— Cu atât mai rău, spuse Birkin.
I Gerald îl privi cu curiozitate. Nu putea să-l înţeleagă.
■ — E cu atât mai rău, nu-i aşa? repetă el.
| Câteva momente între cei doi bărbaţi se lăsă tăcerea, în timp i e trenul îşi continua călătoria. Chipul lui Birkin era uşor tensionat şi se încrunta supărat şi iritat. Gerald îl urmărea din priviri precaut, aproape calculat, pentru că
nu-şi dădea seama ce itnume urmărea.
I Deodată Birkin îi aruncă o privire directă
şi copleşitoare celuilalt bărbat. v — Care
crezi că este scopul vieţii tale, Gerald?
întrebă el.
1 Gerald fu din nou surprins. Nu putea să-şi dea seama unde sinume bătea prietenul său. îşi bătea joc, sau nu?
I — Nu pot să-ţi spun acum, m-ai luat pe nepregătite, răspunse el cu un umor uşor ironic.
■— Crezi că iubirea este scopul dintâi şi cel din urmă al vieţii? îl întrebă
Birkin, cu o seriozitate făţişă şi grijulie.
I — AI vieţii mele? spuse Gerald.
I —Da.
I Urmă o pauză în care ei părură încurcaţi.
I — Nu ştiu, spuse Gerald. Până acum n-a fost cazul.
• — Cum ţi-ai dus viaţa până acum?
I — Oh, am încercat să descopăr lucruri de unul singur, să trec prin diverse experienţe şi să pun lucrurile în mişcare.
I Birkin îi aruncă o privire tăioasă, încruntând din sprâncene. / «mei îndrăgostite 6f
■ — Mi se pare, spuse el, că avem nevoie de ceva cu adevărat pur şi unic —
îndrăznesc să numesc iubirea un lucru cu adevărat pur şi unic. Dar nu iubesc pe nimeni cu adevărat — acum nu.
I — Ai iubit vreodată pe cineva cu adevărat? întrebă Gerald.
I — Da şi nu, răspunse Birkin.
V — N-ai mers până la
capăt? spuse Gerald. ■ —
Până la capăt — nu, spuse
