prostuţăl o dojeni Ursula. Birkin
simţea o oarecare neîncredere şi o
antipatie în şacest copil. Nu putea
să înţeleagă.
VfegpfHaide,, atunci, spuse Ursula. Hai să mergem înainte- să vină mama voastră.
— Cine ne ascultă când ne spunem
rugăciunile? întrebă--Billy nerăbdător. — Pe
cine preferi? ; .
** Nu vrei
tu? p ■ Ba
da.
—
Ursula!
— Ce-i, Billy?
314 6
D.H. LauifJ|
Sş Asta-nseamnă pe
cine preferii 4^ Da,
aşa e.
. Dar ce este pe cinei
— Este acuzativul lui cine.
Urmă o tăcere meditativă,, de o clipă, apoi răspunisŞI] încrezător:
■k&&?
f Birkin zâmbea în sinea lui, aşa cum stătea acolo, lângă foc. tAnd Ursula coborî, el şedea nemişcat, cu mâinile pe genunchi. IH-1 observă şi i se păru, aşa cum stătea nemişcat, parcă fără vftrstă, că e un idol ghemuit, o întruchipare a vreunui cult al morţilor. El o privi şi chipul său foarte palid şi ireal părea să it t ftlucească de un alb aproape fosforescent.
I — Nu te simţi bine? întrebă ea cu o repulsie nedefinită.
L — Nu m-am gândit la asta. i — Dar nu ştii fără să te gândeşti la asta?
L El o privi cu ochii săi întunecaţi şi ageri. Văzu repulsia
din tichii ei şi nu-i răspunse la întrebare. — Nu
ştii
dacă te simţi bine sau nu fără să te gândeşti la asta? insistă
ea.
I — Nu întotdeauna, zise el rece.
I — Dar nu crezi că asta-i ceva rău?
K — Rău?
V — Da. Cred că e o crimă să ai atât de puţină legătură cu propriul tău corp încât să nici nu ştii când te simţi rău. [ El o privi întunecat.
IR — Ba da, zise el.
► — De ce nu stai în pat când te simţi rău?
Arăţi pur şi simplu; îngrozitor. p — E chiar
atât de neplăcut? o întrebă el ironic.
I, — Da, destul de neplăcut. De-
