Cei doi bărbaţi nu aveau nimic în comun unul cu celălalt,®

— Nu, spuse Birkin- A fost lună

plină acum două zile. tjl I ofţfr O!

Atunci crezi că luna are influenţă

asupra vremii? J — Nu, cred că

nu. Nu prea ştiu multe despre

asta.

—- Ştii ce se spune? Luna şi vremea se pot schimba împreună, dar schimbarea lunii nu implică schimbarea vremii.

—Zău? întrebă Birkin. Nu ştiam asta.

Urmă o pauză, după care Birkin spuse:

—Vă reţin? Am venit s-o văd pe Ursula, de fapt. E acasă?

—Nu cred că e. Mi se pare că s-a dus la bibliotecă. Mă du6 să văd.

Birkin îl auzi punând întrebări în sufragerie.

—Nu, spuse el când se întoarse. Dar nu o să stea mult. Voiţii să vorbeşti cu ea?,.

Birkin se uită spre celălat bărbat cu ochi ciudat de calmi 5! limpezi.

De fapt, zise el, voiam să-i cer mâna.

Un punct de lumină se ivi în ochii căprui ai bărbatului mai lu vârstă.

ppşl Oh! exclamă acesta, privindu-l pe Birkin, după care tţi coborî ochii în faţa privirii calme şi fixe a celuilalt. Care va afl zică, te aştepta?

Nu, spuse Birkin.

'.'Uss-, Nu? N-am ştiut că se pune la cale ceva de genul aceşti 1, zâmbi Brangwen stângaci.

Birkin îl privi din nou şi-şi spuse: „Mă întreb de ce ar trebui să «se pună la cale»?”, după care spuse cu voce tare: 3x8 D.H. Laivim —

Nu, poate că e destul de brusc — moment în care, gândindu-

se la relaţia sa cu Ursula, adăugă: Dar nu ştiu... 1 —

E destul

de subit, nu? Oh! zise Brangwen, destul de surprins şi iritat.

-— Intr-un fel, răspunse Birkin, mtr-altul nu...

Urmă un moment de pauză, după

care Brangwen spuse: 1 —Dar

Ursula ştie?

I — O, da! răspunse Birkin calm. I Vocea

puternică a lui Brangwen fu străbătută de un

fior în timp ce răspunse:

1 — Totuşi nici n-aş vrea să se pripească. Nici n-are rost să începi să

deschizi ochii şi să priveşti în jur când e prea târziu. \ — O, niciodată nu e prea târziu când e vorba de astfel de iucruri, spuse Birkin. t — Ce vrei să spui? îl întrebă domnul Brangwen. I — Dacă

regreţi că te-ai căsătorit, căsnicia ia sfârşit, zise Birkin.

■ •— Crezi?

I — Da.

L — Păi, da, acesta poate fi felul dumitale de a vedea lucrurile.

Birkin gândi în sinea lui, în tăcere: „Poate. Cât priveşte felul dumitale de a vedea lucrurile, domnule William Brangwen, ar fi nevoie de ceva explicaţii.”

| — Bănuiesc, zise Brangwen, că ştii ce fel de oameni

suntem, §1 ce fel de educaţie a primit Ursula? I „Ea”, îşi

spuse Birkin în gând, aducându-şi aminte de pedep- stîle

din copilărie, „este mama pisicii.” ■ — Dacă ştiu ce fel de

educaţie a primit? zise el tare. I Părea să-l enerveze pe

Brangwen intenţionat.

■ — Păi, spuse el, a avut parte de tot ceea ce se cuvenea să tubă o fată — pe cât s-a putut şi în măsura posibilităţilor.

I — Sunt convins că aşa a fost, spuse Birkin, ceea ce

aduse conversaţia într-un punct periculos. ! mei

îndrăgostite 319 ■ Tatăl devenea exasperat. Simpla

prezenţă a lui Birkin i se părea ceva iritant în sine.