În afară de unele restricţii suplimentare cu privire la recomandări (Articolul 5.05), Codul Etic al APA conţine puţine referiri la publicitate. Din punctul de vedere al eticii pozitive, psihologii ar trebui să facă mai mult decât să se limiteze la a nu încălca articolele 5.01, 5.05 şi altele asemenea. Pe de altă parte, ei doresc ca anunţurile lor publicitare să îi ajute pe pacienţi să ia decizii informate cu privire la serviciile disponibile. Cu toate acestea, şi în special având în vedere ubicuitatea şi „libertatea"
internetului, strategiile de separare pot include ideea că publicitatea este o zonă liberă de etică, atâta vreme cât nu sunt stipulate interdicţii suplimentare în Codul Etic al APA. În aceste cazuri, interesul economic personal, normele de marketing din afaceri sau alţi factori care nu au legătură cu etica psihologică determină
acţiunile celor în cauză.
Etica pozitivă, desigur, furnizează recomandări suplimentare sub forma principiilor, virtuţilor şi valorilor etice generale.
De exemplu, ar fi etic ca un psiholog să se prezinte pe sine însuşi Dileme etice în psihoterapie ■ Consimţământul informat
218
cu titlul de „ psihologul sportivului" alături o fotografie în care ţine în mâini o puşcă şi poartă un costum de vânătoare? Ar fi etic din partea unui psiholog să indice pe pagina sa de internet că pasiunile sale sunt ascensiunile montane şi tenisul? Câteva dintre întrebările pe care ar trebui să ni le punem sunt următoarele: Sunt aceste anunţuri conforme cu valorile profesionale, precum respectarea luării autonome a deciziilor de către pacienţi prin oferirea de informaţii corecte şi utile pentru a-i ajuta să
decidă dacă să solicite serviciile unui anumit psiholog? Induc în eroare aceste mesaje în orice fel? Privind publicitatea din perspectiva încercării de a-i ajuta pe potenţialii pacienţi, poate fi adecvat ca psihologii cu competenţă în psihologia sportului să
prezinte, de exemplu, faptul că au fost campioni de tenis în timpul facultăţii; o asemenea informaţie poate fi relevantă pentru decizia pe care trebuie să o ia potenţialii pacienţi. Poate fi adecvat, de asemenea, ca psihologii interesaţi în tratarea pacienţilor religioşi să indice faptul că sunt şi teologi.
Psihologii raţionali pot să nu fie de acord cu faptul că prezentarea publică a unui anumit tip de informaţii poate fi legată de principiile etice generale. Un psiholog arăta într-un anunţ că el trăise întreaga viaţă într-un anumit oraş. Cu toate că unii cititori pot vedea această informaţie ca pe o autodezvăluire care nu ar fi necesară, psihologul respectiv considera că este o indicaţie a faptului că îi sunt bine cunoscute valorile şi resursele locale ale comunităţii. De asemenea, el se gândea că această informaţie nu avea cum să producă daune nimănui (principiul evitării daunelor).
Alte forme de autodezvăluire în publicitate par însă mai problematice. O psihologă care, pe lângă faptul că lucra ca psihoterapeută, mai era şi cântăreaţă introdusese pe pagina sa profesională de internet o trimitere la câteva dintre înregistrările SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
