Stagiara a cerut o consultaţie cu un psiholog specialist, un 289
american de origine japoneză care era familiarizat cu cultura ei de origine. El i-a sugerat să ceară cuvântul pentru câteva minute în supervizarea de grup pentru a explica valorile culturale japoneze. În acea scurtă prezentare, psihologa stagiară a descris câteva aspecte ale culturii japoneze care le puteau fi de ajutor celorlalţi membri ai grupului pentru a înţelege dificultăţile pe care le întâmpina ea, inclusiv accentul pus pe ierarhie şi modalităţile adecvate prin care supervizaţii se puteau adresa supervizorilor. Deşi nu s-a simţit confortabil să vorbească direct supervizoarei despre disconfortul său, ea a putu să-şi comunice preocupările indirect prin această scurtă prezentare educaţională.
Supervizoarea a înţeles şi i-a mulţumit pentru prezentare, atât public în cadrul întâlnirii de grup, cât şi în particular în prima lor şedinţă de supervizare individuală. Din fericire, rolurile profesionale ale supervizorilor şi supervizaţilor sunt suficient de flexibile astfel încât să poată pune în acord stiluri de relaţionare diferite din punct de vedere cultural.
Supervizoarea se confrunta cu o sarcină de aculturaţie privind comportamentul său ca formator. Obiectivul său primordial consta în a-i face pe psihologii supervizaţi să gândească critic şi independent. Cererea de a o contrazice era doar o simplă cale de a-i ajuta pe cei aflaţi în supervizare să atingă acest obiectiv.
Când supervizoarea şi-a schimbat modul de gândire, ea a înţeles repede că putea folosi şi alte mijloace, cum ar fi întrebările socratice, pentru a o ajuta pe studenta sa nipono-americană să-şi dezvolte şi să utilizeze aceste abilităţi de gândire critică.
Cele două exemple precedente prezintă situaţii de diversitate culturală a unor psihologi aflaţi în supervizare; următoarele două vor prezenta situaţii potenţate de diferenţele culturale sau Dileme etice în psihoterapie ■ Justiţia socială
290 de valori ale pacienţilor. Psihologii pot întâlni pacienţi care nu sunt occidentali şi care manifestă credinţe ce par să încalce standardele moralităţii occidentale. De exemplu, unii pacienţi pot avea standarde privitoare la creşterea copiilor care par dure şi inacceptabile pentru culturile occidentale. Pot avea intenţia de a se angaja în căsătorii poligame, să poarte văluri, să lase în sarcina părinţilor să aleagă cariera profesională pe care să o urmeze ei înşişi sau să se supună autorităţii unui părinte sau a unei rude mai în vârstă care pare să-şi exercite această autoritate în mod discreţionar şi în scopuri egoiste.
Următorul exemplu este al unui pacient care împărtăşeşte multe dintre valorile care sunt întâlnite în mod obişnuit la americanii occidentalizaţi:
O bonificaţie nesolicitată
Un psiholog trata un pacient care imigrase recent din fostaUniune Sovietică. Deşi costul terapiei era achitat de o terţă parte(un grup religios), pacientul i-a oferit terapeutului douăzeci dedolari la sfârşitul primei şedinţe. Psihologul a refuzat banii,spunând că serviciile sale erau achitate de altcineva şi a discutat acest aspect cu pacientul. La finalul celei de-a doua şedinţe,pacientul i-a oferit din nou bani, pe care psihologul din nou i-arefuzat. Câteva săptămâni mai târziu, când îşi făcea curăţenieîn cabinet, psihologul a găsit bancnote de douăzeci de dolariîndesate între pernele divanului pe care stătea pacientul. Ce arfi trebuit să facă psihologul cu aceşti bani?
Psihologul abordase iniţial această problemă printr-o metodă
educaţională şiîncercase să folosească siutaţia pentru a-l ajuta pe pacient să se adapteze la noile reguli sociale în maniera occidentală de gestionare a serviciilor profesionale. El i-a explicat că, SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
