echilibru, mai stabil, superior. Plăcerea are şi o sursă
directă, pozitivă a existenţei. în orice caz, putem statornici adevărul că sentimentul este fructul contradicţiei ; sensul sentimentului ni se dezvăluie prin opoziţia sau acordul unei tendinţe cu altele. Adeseori gelozia ne dezvăluie existenţa unui sentiment de iubire, invidia ne divulgă un impuls de dominaţie, rivalitate şi competiţie ; o interdicţie, o privaţiune provoacă răsunetul unei forţe de afirmare şi posesiune etc.
In romanul Roşu şi negru doamna de Renal începe să-şi dea seama că-l iubeşte pe Julien în clipa cînd apar semnale de tulburare, cînd crede că înnebuneşte şi o detestă pe femeia de serviciu Elisa, care îi vorbea despre proiectele sale de căsătorie cu Julien. Atracţia sa către tînărul preceptor se ciocneşte în mod violent de obstacolul ivit, de planurile de căsătorie cu Julien.
In clipa cînd Elisa îi dezvăluie durerea sa în faţa năruirii planurilor sale matrimoniale, vestea inundă de fericire sufletul doamnei de Renal ; excesul de fericire o face aproape „să-şi piardă uzul raţiunii" . Aceste informaţii afective subite au mirat-o în aşa măsură pe stăpîna casei încît, prin descifrarea rapidă a semnelor, ea ajunge la descoperirea sentimentului care bătea deja de la o vreme la porţile conştiinţei fără a fi atras aten
ţia paznicului. Care este atitudinea doamnei de Renal faţă de noul personaj apărut pe scena conştiinţei sale ?
- ,,Prea fericită" spre a lăsa loc „remuşcărilor" sau unei „agitaţii profunde" .
(1) Cadrul spaţio-temporal
Timpul şi spaţiul, fiind realităţi, reprezintă adesea bariere care provoacă tensiuni afective. Lupta omului în decursul mileniilor este şi un efort de adaptare la timp şi spaţiu. Un mare pas a făcut omul, în lupta cu timpul, prin anticiparea viitorului şi reconstituirea trecutului ; ne putem plimba pe dimensiunea temporală
înainte şi înapoi aproape ca şi în spaţiu ; timpul devine în parţe reversibil. în sens dialectic, al unităţii contra-47
riilor, s-ar putea afirma despre clipa prezentă că ea.
conţine trecutul şi viitorul, viaţa şi moartea, automatismul şi creaţia, vechiul şi · noul, tradiţia şi prqgresul, regretul şi speranţa ; Ianus, cu o faţă spre trecut şi una spre viitor.
Cu toate acestea, trecutul este şi rămîne în mare măsură mort, dispărut iremediabil, ceea ce ne confirmă .
ireversibilitatea entropiei ; Cronos devorează pe toţi noii născuţi de Rhea. Viitorul rămîne şi el în mare parte încă inexistent, ireal ; de aceea şi faţă de situaţii ·
temporale vom avea sentimente variate : sperânţă, regret, decepţie, mustrare, nerăbdare şi teamă, curaj şi încredere etc. etc. Orice amînare a dorinţei impusă de către adult apare copilului ca deposedare, provocîndu-i reacţii de ostilitate şi mînie ; adaptare·a la distanţa în timp şi spaţiu este o şcoală a vieţii. Sporirea distan ·
ţelor diminuează sentimentul de prezenţă ; �onduita faţă de absenţă duce spre conduita faţă de moart"'
(,,partir c'est mourir un peu"). Dorinţele mari creează, prin abolirea mintală a distanţelor, iluzii, o lume „ca şi cum". 'Transfigurarea naturii. fenomenelor se face în lumea miracolelor spaţio-temporale. în basmele vecni ne aşezăm pe covoare zburătoare şi ne deplasăm sprf?
lumea dorită. Chiar filozofii ne-au oferit regiuni atrăgătoare cu denumiri de „Cetatea Soarelui" sau „Utopie".
Aceste creaţii îşi au originea în inima omului, în sentimente.
Distanţele spaţiale anemiază şi atrofiază sentimentele. Apropierea prea mare şi neîntreruptă poate şi ea deveni nefavorabilă pentru sentimente. Situaţia de a te afla în imediată apropiere cu cineva, zile şi săptămîni, pune probleme serioase pentru călătorii cosmice.
In expediţia spre Polul Sud, amiralul Byrd a refuzat să-şi ia un însoţitor în etapa ultimă a explorării re-·
giunii antarctice. A preferat să se expună la riscuri grave în lupta lui singuratică cu intemperiile naturii decît să devină victimă a sentimentului de irascibilitatl:l şi, poate, chiar de ostilitate împotriva camaradului său, sentiment născut din suprasaturaţie şi sensibilizare, pînă la intoleranţă, a tendinţei normale, fireşti, de sociabilitate, comunitate.
48
